Lista completă
Astenie
Nu vezi că plouă întruna?
Umbrela e veche, iubite,
Împosocate gânduri îmi sunt
Azi, ca și ieri, răvășite.
Strânge în piept frunza crudă,
Cu gest nefiresc ca și cum
Fagurii vieții s-ar umple
Cu pietre găsite pe drum.
Despic neclintita tăcere,
Absent, te observ lângă mine,
Cireșul curând va-mbrăca
Iar colivia-n rubine...
Mă plouă cu zahărul candel
Din norul ce nu mă mai doare,
Închide umbrela, străine,
Un curcubeu râde-n soare!
poezie de Mihaela Alina din Vol. "O fi târziu?" (martie 2023)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un alt vernisaj
La mine ceru-i mâhnit...
La tine să fie oare la fel?
Un strop de azur necăjit,
Descântă ceața-ntr-un fel.
În plânset de frunze găsesc
Un alt vernisaj autumnal,
Vrăbii zglobii îngrămădite cerșesc
Leac pentru dor, în potir de cristal.
Umbra îmi e stacojie povară,
Pasul, mereu, un nou început,
Pleoapa păstrează o clipă fugară
Cu frunze și oameni, același lut.
Iar vântul rebel mătură norii...
Ce trist e bietul castan!
Oare-i vor scrie cocorii?
Câte speranțe încap într-un an?
poezie de Mihaela Alina
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
CU NOAPTEA PE CĂMAȘĂ
În conturul primăverii
Descifrez un cerc imens,
Și-n zigzagul depărtării
I-aș da pasului un sens.
Te-aș căuta în movul ceții
Ca și când ne-am fi văzut,
Poate-n valsurile vieții
Ori în ploaia ce-a căzut.
Te-aș atinge, drăgălașă,
Cu sclipirea unui gând,
Tu, cu noaptea pe cămașă
M-ai strigat, deși... tăcând.
Și de-atunci acopăr ochii
Zilelor ce nu mai vin,
Iar în faldul unei rochii
[...] Citește tot
citat din Mihaela Alina (ianuarie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O scrisoare fără verb
Poate mâine-ți voi scrie
Cu sfială, un rând,
Lăsând noaptea pe-o bancă
Risipită în vânt...
Voi strivi între pleoape
Anotimpuri ce-au fost,
Desfrunzindu-ți poemul
Înflorit fără rost.
Ochii mei au strigat
Ce-a rămas nerostit,
Hașurând schimnicia
Unui dor viscolit...
Mi-a fost frig și în vise
Printre umbre în dungi,
N-ai știut și mi-ai dat
Doar tăcerile lungi.
Azi, în golul absenței
Stă un verb fofilat,
Mi-a fugit din scrisoare,
Ce păcat, ce păcat!
poezie de Mihaela Alina (mai 2023)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știm!
Ascuns în gândul nopții și-n privire,
Ca pe un psalm te recitesc oftând,
Ne plouă cu orgolii pe iubire
Și astăzi ne vorbim mai mult tăcând.
Iar între noi, nescris, firu'-ntâmplării,
Abandonat în piept respiră greu,
Acoperiți cu mugurii visării...
Tu în fotoliul tău, eu într-al meu!
Ne trece viața-n "dolce far niente"
Și cu penelu'-nchipuirii ridicăm,
Singurătății noastre, monumente,
Noi nu știm să iubim, doar declarăm!
Cuvinte scorojite și confuze
Încremenesc în lemnul unui scrin,
Când tu ești ploaia ce îmi stă pe buze
Alerg să mă ascund sub fulgarin!
poezie de Mihaela Alina din Vol. de versuri "O fi târziu?" (2022)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu n-ai să vii...
Strâng norii-n scama lor cuvinte
Iar eu le iau cu împrumut,
În timp ce te alung din minte
Doar un minut!
Mi-apari apoi zâmbind șăgalnic
Din insomnii de catifea,
Prelins izvor de dor amarnic
În calea mea.
Nici nu m-auzi, ești prea departe...
În pași troheici pe poteci,
Ca o nălucă-n rime sparte
Te tot îneci.
Hăitaș avid m-aleargă timpul,
Mă scaldă-n colbul de pe drum,
Îmi mută umbra anotimpul,
Dar, cui să spun?
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Alina din Vol. de versuri "O fi târziu?" (2022)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin... de anonim
Dintre sute de dorințe
Ce vor arde în tăceri,
Câte fi-vor năzuințe,
Îmbibate în dureri?
Câte s-or topi în palmă
Ca suflarea unui vânt,
Ori în așteptarea calmă
S-or preface în pământ?
Și-n priviri amestecate
Ce-ți vor smulge lacrima,
Întâmplări neîntâmplate
Ți-or cunoaște patima?
Porți poveri în ochii goi
Și speranțe-n picături,
Te îmbraci în straie noi
La negustori de vechituri...
Ești a pleoapelor clipire
Rătăcind în depărtări,
Dor ascuns într-o rostire,
Fulg valsând printre mirări...
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Alina
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂTE?
Câte toamne au trecut
Plouându-ne în vise,
Ori ierni ascunse-n zâmbet mut
Și-n primăveri promise?
Câte tăceri au căptușit
Odăi fără zăbrele,
Scâncind sub cerul răscolit
Și ciuruit de stele?
Câte-așteptări pot să încapă
Într-o tristețe sură?
Ce rătăciri or să perceapă
A dorului măsură?
Ascult sudoarea frământând
O cocă neînțeleasă,
De mine unde mă ascund
Când bezna este deasă?
Care zefir a-mprăștiat
Dorința și visarea,
Speranța care-a mângâiat
Și-a oțelit răbdarea?
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Alina
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mihaela Alina, adresa este: