Marin Moscu

Jertfa-ntregului popor

Mi-am pus sufletul în palme
Şi l-am presărat cu sare
Pentru vremurile calme
Unde dorm moţii la soare.

Pe-un vechi petic de hârtie
I-am brodat cu inima
Şi i-am pus în poezie
Ca stemă în ţara mea.

Un stejar întrece timpul
Scrijelat în nord şi sud,
În Carpaţi creşte Olimpul
Unui mare început.

Nimeni nu va fi pe lume
Moţ mai moţ decât toţi moţii,
Sângele îmi face spume
Când sfinţii botează hoţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perina de stea

Genele bat elipsa ochilor mei,
Floare de lacrimi s-avântă spre cer,
Stelele mă-njunghie în spate
Cu raze de războinic grănicer.

Râd luminii, norii se deschid
Liman de ierburi buzelor de miel,
Roua se prelinge în râurile de sânge
De se-mbată satul cu iz de otonel.

Din palme bate visul fluidelor târzii,
Păcate juruite cresc în barba mea,
Şopârla toamnei mă ascunde-n scheme,
Ritmurile horei fierb într-o pingea.

Răsună ciondăneala pietrelor din munţi
Căzute-n ploi cu roţi de cauciuc,
Îndrăgostiţii au buzele de ciocolată,
Din ele ronţăie un convertit bursuc.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserarea dorurilor mele

Sub gândurile cu pălării de flori
Zâmbesc în rouă boabele de stele:
Doi ochi bătuţi în aripă de fluturi
În primăvara încercării mele.

Tu cânţi în struna unui măcelar
Ce-nvârte moartea-n limba dinspre zei,
Păianjenii din vorbe prelungesc grădina
Unde se plimbă umbra decoltând căţei.

Se răsucesc în mine steaguri curcubeu
Şi-aştept în spaima gândului din flori
Religia iubirii cu dragoste s-o porţi
În cerul tău de îngeri cu sânii roditori.

Zâmbesc la rana pusă între miez de foi
De leacuri odihnite în prelungi istorii,
Ochii tăi se zbat ca şoimul care trece
Cu prada crudă pe statui de glorii.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adunăm din rouă stele-mbârligate

Fulgerele piaptănă pletele norilor,
În oglinda cerului cuvintele topesc
Rugăciunea pusă în pâine şi sare
Sub o cruce a hramului domnesc.

Prin cuib de faguri plouă cu petale
De miere cu seminţe-nmiresmate,
Ştiu s-ascult cum dăinuie misterul
Iubirilor ascunse în clipe minunate.

Migala întrebării curge în vad nou
Pe inflorescenţa florilor de toamnă,
Părul tău întinde visu-mi peste hău,
Oglinda rugăciunii cerurile răstoarnă.

Pe-un ram de filigran se înalţă-o casă,
Paratrăsnet pun cuvintele-mi toiag,
Pe brazdă curge sare şi pâine rumenită
Când dorurile toate ne zâmbesc în prag.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mea

De ziua mea citesc o poezie
În timp ce fulgii reci mai cad din cer,
Izvoare de-ntrebări bufnesc în minte
Dându-mi crez şi forţă şi mister.

Sublimă oglindire mi-e viaţa –
Grădini de flori sub curcubeu curbat,
Prin ochi îmi trec nemăsurate clipe
La care aripi pun în zbor şi-n salt.

M-aşteaptă zăngănitul de forme regulate:
Triunghiuri şi pătrate şi cercuri mai ales,
Şi sfere de lumină la care îngeri cântă
Povara limbii mele scrisă vers cu vers.

Am foc în nebunia femeilor iubite
Sub streaşină de raze şi de flori,
La ele-n sentimente îmi topesc trecutul
Şi din amintire îmi fac sărbători.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul face baie în ştrand

Priviţi! Îngerul face baie în ştrand.
Îşi spală ochii cu raze focoase,
Aripile cu valuri din ştrandul călduţ,
Inima-i încercuită de fete frumoase.

Priviţi, îngerul. Priviţi, fetele-n tors.
Ochii mei s-au lipit doar de tine,
Aş vrea să fim pe o plajă pustie,
Eu bronzat, tu miere de albine.

Chiar aşa de-ar fi, îngerul din ştrand
L-ar ruga pe Domnul să fie-n locul meu,
Ar agita marea în lung şi în lat,
Tu la gâtul lui, un braţ de curcubeu.

Câte nu ar vrea îngerul să facă
În valul spumelor din mare până-n cer?
În adânc albastru l-aş răpune-oricând
Cu-o sabie-alungită în tăiş de fier.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp aşezat pe omoplatul cerului

Timpul m-a aşezat întâmplător pe omoplatul cerului,
La un pas de marginea spaţiului apele câştigă
Dreptul de a-mi face beciul piscină,
Îmi statuez picioarele într-un bulz cu mămăligă.

Simt că mă pândesc avioanele pline cu îndrăgostiţi,
Nervos trepăduşii fără Dumnezeu desenează moartea,
Trasoare explozive fac bucăţi din iubire,
Vopsesc în sânge pacea, deznădejdea li-i partea.

Şi eu, de ce plâng Doamne pentru-o mică-ncercare?
Îmi voi pune acoperiş la casă, voi întări pereţii
Şi la marginea timpului voi pleca împreună
Cu femeia iubită, să vopsim la sălcii amenţii.

Vom face cununi din curcubeie şi stele,
Vom trece prin zodii ca zilele-n an
Şi vom reveni pe pământ cu omoplatul cerului
Să-i dăm câinelui flămând un fragment de ciolan!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne odihnim o clipă pe o rază

Cai din pietre albastre cu aripi
Sparg doru-n copite pe loc,
Pe-obsesia timpului dorm
Cu arme de sânge şi foc.

Iarna respiră-n petale de flori,
Flăcări de rouă usucă pământul,
Inima ta m-a legat de vecia
Iubirii ce-nvăluie vântul.

Scriu pe-o hârtie-amintiri
Despre calul din pietre albastre,
În pielea lui îngerii dorm
Împreună cu gândurile noastre.

Nu obosesc s-adun de pe câmp
Stele de spice ascunse în vis,
Din mană renasc pentru tine
Intrând în Raiul de lanţuri cuprins.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel

Lume cu sufletul curat,
Cu mintea raze de lumină,
Ia bisturiu-adevărat,
Curăţă-l bine de rugină,

Dezinfectează-l şi-l încearcă
În rănile care-s adânci,
Văd tineretul cum se-mbarcă
În mersul veşnicului brânci.

Adu-l în sănătatea pură
Printr-un efort fără de risc,
Aşa încât lipsa de ură
Să fie tuturor câştig.

S-avem încredere-n sutana
Ce se ascunde între noi,
Să netezim cu grijă rana
Ce-a pus în suflete noroi.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-obrazul timpului plouă cu lacrimi

Pe-obrazul timpului plouă cu lacrimi,
În subducţie erup vulcanii lavă îngheţată,
Muşchii faciali sunt bombardaţi telemetric
Din gheizere de suferinţă în sânge scăldată.

Nemărginirea crudă a ecoului bacteriei ascunse
În pudra timpului surd, arid, depus extremofil,
Mişună mojarele oaselor noastre, cratere sărate,
Normalizând vama bătrâneţii în trup de copil.

Sunt propriul cuceritor, sunt conchistadorul,
Ascuns în bucurii, în lacrimi, în multe dureri
Şi-n esenţa tuturor lucrurilor nu m-am dat bătut,
Haos şi perfecţiune sunt pentru mine unic mister.

Îmi port şansa pe şina nopţii către abstracta ziuă,
Pe fiecare faţă soarele-i opac în haosul blajin,
Iubita mea din inimă-ţi trimit codul descifrării –
Cheia sărutului botezat de Marele Destin!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!