Lista completă, pagina 65
Candela de dor aprinsă
Candela de dor aprinsă
Crește-n noi și nu se stinge,
Vremea bate în retrageri,
Anii ninși cine-i atinge?
Tu mai șlefuiești în lume
Stele-n cărți de poezii,
Vorbe dulci, gânduri supreme,
C-un buchet de flori le scrii.
Eu nu-ncap de fericire
Întru-mbrățișarea ta,
Tu ești floarea vorbitoare
Pusă-n galaxia mea!
Și cum ești așa departe,
Pe-un arhipelag de vânturi
Scurgi vulcanul amintirii
În doi ochi brodați cu gânduri.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Răbdarea cerului furată
La ora x de după x
Cad stelele din cer la fix,
O floare moare și-ncă una
Când noaptea miluiește luna.
La ora fix și-ncă ceva
Nimic nu stă în calea mea,
Pierdut în vise și în dor
Cu steaua ta în brațe mor.
Surâde lumea natural,
Un înger mângâie un cal
Și trece prin inima lui
Precum în coaste vechiul cui.
Nu te-ntreba, nu mă-ntreba
O aripă de va bătea,
Voi fi supus sclav al iubirii
Sau un surâs al despărțirii?
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secetă
Delicate încercări de rugăciuni s-aud
În inima cohortei care ridică colbul
După amiaza asta, cu preoți împreună
Pe crucea cărora se odihnește corbul.
Din inima mea sunt ciupite hematiile
Care locuiesc în crăpăturile lanului,
Norocul este că soarele arde în creier
Speranța de-a hrăni foametea banului.
Clipele stoarse cad în vesela goală
A celor ce-și șterg lacrimile cu speranța,
Apa transparentă va rotunji bobul
Și va reliefa într-un gest nobil viața?
Între tigri de foc aburul murmură, arde,
Viperele se otrăvesc din cauza avuților,
Restul nu-i decât o secetă cumplită,
[...] Citește tot
citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul lumii
Nu s-a dat verde pentru sfârșitul lumii,
Trei dimensiuni mai sunt complementare,
Un cerc imens în centru ține timpul,
Discul voinicește materia-n mișcare.
Spațiul e iubirea pusă-n centrifugă,
Mierea ei e stoarsă în zâmbet și-n culoare,
Nu s-a dat verde pentru sfârșitul lumii,
Posibil e când steaua noastră moare.
Atunci se zbat cenușile-n consoane,
Vocalele sunt flori presate în țărână,
Singuri prevestim, fixăm sfârșitul lumii
Topindu-ne în flăcări, ținându-ne de mână.
Intrăm râzând în centrul unui cerc
Pe care l-am rotit în doruri și-n credință,
Ne poticnim în osul albit de Dumnezeu
Și-l facem lumânare aprinsă-n pocăință!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu arzi în palme stele...
Tu arzi în palme stele
Și-n inimă iubirea,
În vise merg gondole
Și-n sânu-ți tresărirea.
Izvoare de lumină
Îmi previn convulsii
De când îmi ești vecină
În taina cu iluzii.
Te-aștept într-o oglindă
Să ne vedem odată,
Tu floarea ce colindă,
Eu, gândul ce te-așteaptă.
Desculță trece vraja
Prin timpul arămiu,
Singurătatea-i straja
Momentului ce-Źți scriu.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire scăpata de sub cheie
Multe sunt pe umeri de femeie,
Casă și copii, și răutate,
Dorul de-a avea și-n vis o cheie
Să descuie ușa cu dreptate.
O dor brațele și trupul încordat
De nepăsarea vremii-nșelătoare,
E ca un ram cu fructe încărcat
Care se rupe pentru-a ei odoare.
Nu are timp vreodată ca să doarmă,
Nu mai are anotimp de vis frumos,
Inima îi este ruginită armă
Ce se-ntoarce împotriva-i dureros.
A-nvățat ca să trăiască veșnic
Cu greutăți pe umerii gingași,
Să-nvingă tăinuire de pomelnic
Scrisă pe ascuns de îngeri lași.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stinge inima Greciei
Stinge inima Greciei c-un codru de pâine,
C-o lacrimă din inimă pornită,
C-o vorbă dulce în suflet rumenită,
Nu sta pământene la pândă ca un câine...
Stinge inima Greciei c-un zbor de porumbei,
C-o rugă către Domnul pură-nălțătoare,
Să le aducă viața din nou la picioare,
Olimpul să le fie totem peste scântei...
Stinge inima Greciei c-un gest de-ncurajare,
Dă-le ajutorul să se-nalțe din nou,
Pietrifică-amintirea poporului erou,
Istoric amintirea o mai au sub soare...
Stinge inima Greciei sau dă-i noi însemne
În zborul către viață și al ei progres,
Pragul încercării cu tact să fie șters.
Doamne, omenirea învaț-o să se-ndemne!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gheara visului
Gheara visului smulge aerul din mine,
Îmi pune inima crudă în lacrimi și suspine,
Îmi pune oasele frânte în amforă de piele,
Sunt hăituit și rece sub cerul fără stele.
Sunt rostuit în simetrii căzute-orizontal
Printre ierburi topite-n copitele de cal
Înhămat la zorii unde o brișcă trece
Din povestea caldă în povestea rece.
Gheara visului smulge aerul din mine,
Din bolnava lume cu lacrimi și suspine,
Aș vrea să dorm în amforă de piele
Însă beau paharul cu lacrimi de stele.
Sunt cătrănit pe viață și stau orizontal
Pe crupa împletită de iarbă-n os de cal,
Nechează totu-n jur și amfora se sparge,
Un fluture bețiv în vise pune doage.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orbiți de orbirea lor
Disperarea zvâcnește pe umerii noștri,
Pe ei am purtat și purtăm orbii hoitari,
Haotic vor să se-ncaiere unul pe altul
Purtând în fața lumii ghioage de văcari.
Prin orbirea lor ne lovesc, țintind în ceafă,
În Numele Tatălui, român cu român,
Ne apărăm manifestând în strada mare,
În ea, o, Doamne, cât pot să rămân?
Resetează, Doamne, mutația umană
Care n-are viziuni, coloană vertebrală,
Scoate-i din grandoare, din risipirea țării,
Hoitarii ce au, sub căciulă, țeasta goală.
Voi, fraților, fiți cumpătați în toate,
Nu vă lăsați orbiți doar de orbirea lor,
Puneți sfânta țară din nou în picioare,
Să strălucim în lume ca înțelept popor.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi ce-ntârzie zborul
Privirea ta prin lacrimi întârzie zborul,
Ploile traversează clipele și dorul,
Pasărea ascunsă în roua de lumină
Umezește-un strigăt ce fierbe în surdină.
Pregătesc un cântec ce miroase-a vis,
Ușa se cuvine să aibă rost deschis
Spre strada ce îngână pașii ce se-ntorc
La sânul amintirii prin care se mai coc.
Blestemul de inscripții devine epitaf,
Moartea încolțește-n castroane cu pilaf,
Semințe slăbănoage își pun schelet de crengi,
Un trunchi născut din umbre sprijină moșnegi.
A împietrit amarul în ochii care plâng,
Părinții pun numeric crucile în crâng,
Noi mergem prin sudoare cu gândul monolog,
Mi-i teamă că în ceruri și Domnul e olog!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marin Moscu, adresa este:
