Lista completă, pagina 48
Gustul anafurei
În lanul cu valuri de grâu
Foamea doboară macii în floare,
Copiii prind pește în râu
Cu nadă din turtă din soare.
Cerșetorii pun inima-n palmă
Și primesc solzii, chiar cântă,
Vocea lor se-nalță din sudalmă
Într-o melodie de sorginte sfântă.
Pâinea se consumă bob cu bob
Sub miros frumos de levănțică,
Un rege se înalță dintr-un rob
Când e sătul în lumea asta mică.
Oamenii sub crucea de lumină
Își învelesc iubirea în credință,
Anafura e cer din marea tină
Când e gustată cu-a inimii dorință.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Iubirea de-nalt fi-va de vină
Doua drepte paralele își fac veacul
Intrând într-un punct de lumină,
În el se intersectează
Existența divină.
Tu ești dreapta purității dorite,
Ești albă, imensă, fertilă.
Eu sunt dreapta neagră,
Răutăcioasă reptilă.
Dacă amândouă definim
Planul vieții și-al trecerii în moarte,
În interiorul veacului nostru
Vor rămâne planuri deșarte.
Lunecăm una pe alta de-a latul,
Griul se va scălda în rutină,
Un alt punct nu va crește în spațiu,
Iubirea de-nalt fi-va de vină,
Sicriul întins cât e patul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gaura neagră
Merg desculț prin inima
Vorbelor tale cu aripi de seară,
Fructele aroganței alungă
Opționalul vis căzut de pe scară.
Un câine floral își leagănă
Covrigii esențiali din coadă,
Nivelul groazei aprig lăcomește
Lumina grumazului devenit corvoadă.
Trec nivelul grijii în palide tăceri,
Tu cauți în răceala inimii topite
Odaia somnului supus
Obrazului gol pătruns de ispite.
Îngerii mângâie praful din pași
Pendulând cerul sub pene de stea,
De-atâtea păcate iertate am Doamne
Gaură neagră în inima ta.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se lasă dealul, curge dealul...
Se lasă dealul în genunchii vremii
Pe valuri de pământ clocotitoare,
Și case, și livezi o iau la vale
Pe unda vieții veșnic plutitoare.
Un copac, statuie în mocirlă,
Privește cu mândrie și fior,
Un curcubeu înalță fruntea
În aripa născută pentru zbor.
Visele sunt doruri împlinite,
Mă bucur pentru fructul rătăcit
În buzele copilului ce mușcă
Descoperind semințe înmiit.
Curge dealul, în genunchi cobor
Pradă rugăciunii și iubirii,
Din burta vremii, Doamne, zbor
Purtat de vis în valul zămislirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coarda cu suspine
Da și nu, și nu, și da
Bate vântu-n crengi o stea,
O înalță, o coboară
Pe o coardă de vioară.
Cântă mugurul ei crud,
Eu în liniște ascult,
Munții gri pornesc din loc,
Inima se face foc.
Stea frumoasă descrețită
Mi-ai pus dorul în ispită,
Bate vântul, îl ascult:
Tu ești visul de demult.
Ai lumini din raze scurte
Înfipte la mine-n curte
Și în suflet unde vântul
Bate-nădușind pământul
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amazoana
Amazoana intră-n suflet
Cu picioarele prelungi,
Are talia de viespe
Nu te-nduri să o alungi.
Îți șoptește la ureche,
Tu-i răspunzi cu verbul calm,
Parcă-i spui o rugăciune
Înțeleasă psalm cu psalm.
Ea zâmbește, știe hoața
Că tu ai în suflet miere
Și că la pieptul tău strașnic
Poate sta orice muiere.
Se decide să-ți arate
Prin surâsul ei virgin
Că este-n stare să fie
Floarea ta-n acest destin.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mândră floare vorbitoare
Mândră floare vorbitoare,
Cu-ochii ațintiți spre viață,
Sorbi cafea de dimineață
Fierbinte, îmbietoare...
Hai, pășește, ia avântul
Într-un zbor cu viu elan,
Amândoi să facem plan
Să fugim cât ține vântul
Inimii întru iubirea
Presărată-n văi și munți,
Cu săruturi să mă-nfrupți,
Să te iubesc în neștire!
Mândră floare vorbitoare,
Mândră floare parfumată,
Hai, decide-te odată
Să rostogolim planeta.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele-ntuneric
În mine iarna seamănă-ntuneric,
Schelete de zăpezi cu trupul sferic.
În codul roșu cu zbatere albastră
Un pumn de sânge-i nemăsura noastră.
Vreau să merg cu răsăritu-n gând
Cosind cu dinții pașii din mormânt.
Un snop de răni pe-o torță de făină
Poartă îngerii pe umeri de lumină.
Pleava de stele intră în ogradă
Pe roata timpului rămasă-ntr-o obadă.
Cu șira degradată se-ncruntă orizontul
Să cotropească marea și munții, ca netotul.
Așa intrăm în marele-ntuneric
Împingând zăpada cu scheletul sferic!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul de colțuroasă stea
Izvoarele au șipot de lumină,
Note muzicale răspândesc vioi,
Îmbrățișăm cu dragoste deplină
Tămăduirea vieții noastre-n doi.
Parcă săruți arpegii, pe-nghițite,
Iubita mea, cu ochi înfloritori,
Frumusețea lor ție ți-s dăruite,
Mie, dăruite-s uneori...
Izvoarele te oglindesc sub stele,
Să mă-oglindesc nu prea apuc,
Tu ești mereu în visurile mele,
Eu am rămas doar scorburosul nuc.
Pe lângă nuc, izvorul încă trece
Și-ți văd imaginar statura ta
În care toamna vieții-i rece,
Cu sufletul de colțuroasă stea.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor amânat
Felul în care traversăm zebra vieții,
Pe la semaforul umbrelor albastre,
Ține de respirația pașilor șovăielnici
Rostuiți în custodia elipselor noastre.
Necesitatea valurilor întortocheate
De a se stropi cu spumă autoexilată,
Arată pustiului unde infinitul ciuntit
Sapă ecou la o iubire nefinalizată.
Pe culmea răbdării de gânduri târzii
Felul în care traversăm ne întreabă:
Unde-i cădelnița pașilor vânați
De albeața insistenței cea oarbă?
Mâna-ntrebată ține pasări sub lună,
În aripa rănită zborul se amână!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marin Moscu, adresa este:
