Lista completă, pagina 32
Fereastra udă de lumină
Fereastra ta e udă de lumină,
O șterg cu inima până devine vis,
Ochii mei sunt arc de curcubeu,
Tu ești săgeata care m-a cuprins.
Cad în genunchi la dulcele izvor
Sub orizont și gânduri răvășite,
Împărțim focos plăcerile în doi,
Îmbrățișări, săruturi nesfârșite.
Cerurile de vrajă îngerii aduc
S-acopere cu aripi razele de stea,
Să nu vadă nimeni cum dispar
Dis de dimineață prin lumina ta!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sub copacul plin cu vise
Sub copacul plin cu vise
Pegasul își mută carul
Limpezind în suflet harul
Prin poemele promise.
El nechează-n univers
Printre fluturi de cristale,
Dorurile-i stau în cale,
Epitete puse-n vers.
Vin copilele-nsetate
La izvoarele de foc,
Se scaldă, s-aibă noroc,
Printre stelele înalte.
Tu te-apropii doar de mine,
Mi te-așezi frumos la piept,
Mângâi pipa de poet
Și iei pegasul cu tine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silfida
Se întrupează-n farmec și-n visare
Intră-n ochi ca fluturii, în piept,
Noaptea se prelinge după dealuri,
Ruga împlinirii arzător aștept.
Zarea își desface aripile-n noi,
Clipele sunt necrezut de calme,
Pe-acoperișul lumii umblă o pisică
Scuipând otrava dorului în palme.
Câmpul se zidește iar vioi,
Satele se duc pe rând în stele,
Grija nu coboară ci își coace
Dragostea-n clepsidre infidele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analizând destinul
În decoru-apus de vreme
Spinii inimii gândesc:
Se poate în lumea asta
Singur să mă părăsesc?
Am fost doi într-o făptură,
Am fost vis, încununare
Și de ziua ta îmi cer
Din necunoscut iertare.
Nu schițez alte răspunsuri,
Nu-mi fac vizite în gând,
Rog poemele să-mi fie
Rătăcirea pe pământ.
Tu ai fost dulce ca versul,
Eu amar cum e pelinul,
În decoru-apus de vreme
Stau analizând destinul.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neoane sparte
Hainele femeilor fac maratonul
Cu un cal suspendat în neon,
O mașină traversează pământul
Și ielele își pun statuile-n beton.
Umbra apune-n cimitir, curând
Ecoul neauzit este confiscat
De câinele politicianului împușcat
În transhumanța travestiților din stat.
Cucul cântă durerea grădinii
Din care-au fost mutate hainele-nflorate,
Pentru îndurare Domnul s-arată
Adunând lumina neoanelor sparte.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scări de vis
Mi-am făcut o scară nouă
Din oase de fluturaș,
M-am urcat în cer, la stele
Ca să le scutur de praf.
Pământul acum se miră
Cât de harnic am ajuns,
Cred că Domnului îi place
Că tânjesc atât de sus.
Am clătit și curcubeul
Ce se-ntinde peste zare,
Am stors norii pe câmpie
S-aibă îngerii mâncare.
Nu-i așa copii că scopul
De-a te-nălța este demn?
Și din oasele de fluturi
S-avem scări de vis etern?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Targa de spital
Zodia cu rouă fără rod
Își târâie picioru-n iarba crudă,
Clopotul îi sună dintr-un melc,
Semnul ei e rudă-paparudă.
S-a scăldat în sângele de piatră,
A fluturat cu nurii peste tot,
Dracii sug din laptele-i untos
Făcând din cimitire doar imensul tort.
Nimeni nu adoarme cu oasele sub cap,
Nimeni nu mai gustă din sângele de cal,
Doar viermele parșiv mușcă din trupul
Poporului pe targa de spital.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeluța descântată
Într-un ibric, pe-o lopată,
Sub o cușcă dărâmată,
Fierbe-o cafea descântată
Pentru omul de zăpadă.
Aburi ies, se-nalță-n zare,
Aripi lungi de călătoare
Aduc razele de soare
Și florile pe ponoare.
Tu te plimbi prin aburi vii
Cu verdeață pe câmpii,
Îmi pătrunzi în poezii
Înger cu ochii căprui.
Te oprești să bei cafea
Din ceașca, inima mea,
Care-i dulce și ar vrea
Să fii zaț de stea în ea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...
Când primăvara flutură-n stomac,
Ochii luminii vin la tine în prag.
Când norii s-așează pe flori în grădină,
Un curcubeu se-nalță pe fruntea-ți divină.
Când ușor mă-apropii să te sărut în prag,
În ochi de poezie ne contopim cu drag.
Când tu ești supărată pun fluturii în foc,
Să le ardă zborul și lipsa de noroc.
Târzie-i primăvara, cântă un cuc pe gard,
În ochii amintirii visez mereu că ard!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războinicii
Războinicii de piatră și pământ
Moaștele eroilor trimit solie
Prin voinici cu orizontu-n vânt
Păcii ca simbol și omenie.
Vedeți și ascultați cum umbre trec
Mărșăluind prin cioburi și prin oase,
Eu prin sânge, Doamne, îi petrec
În statui cu rafturi mătăsoase.
Avem cumva și rafturi chibzuite
În prezentul care ne-nconjoară?
Războinici statuați pe căi neavenite
De gâtul nostru-s pietrele de moară!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marin Moscu, adresa este:
