Lista completă, pagina 25
Nostalgie
Câinele sufletului
Îngroapă strigăte,
Pe osul custodiei
Viermele amintirii
Se lasă pradă.
Strada s-afundă în ceață,
Hăul intră în cimitir,
Văzduhul ia o gură de aer
Înainte de înjunghierea
Venelor ce curmă cuvinte.
În otrava
Rotondei iubirii
Salcâmii se leagă cu fundă
Și plouă cu petale
Peste câinii ce îngroapă
Propriile suflete.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Capăt de-ncercare
Când tămâia suflă-n lumânare
Egoul gol te poartă în spinare.
Materia atinge fâșia de sfințenii,
Judecată în apus de denii.
Umerii timpului putrezesc în ușa
Unde-i zdrențuită de uitări cenușa.
În valurile visatelor iubiri
Se sufocă gâtul luminilor subțiri.
Nu-i nici o știință să sufli-n lumânare
Când tămâia arde în capăt de-ncercare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punctul care se dă după deget
Un punct poate fi numai în lumină,
Poate să lumineze
Sau poate fi iluminat.
Un punct poate fi numai în întuneric,
Atunci el poate întuneca
Sau poate fi întunecat,
De aceea un punct
Poate fi numai alb sau poate fi numai negru.
Omul este singurul punct care se dă după deget,
El este punctul neutru,
Sau poate fi eminamente
Punctul cenușiu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Distanța dintre dor și iubire
Păsările scârție timpul,
Cuvântul planează-mprejur,
Distanța dintre dor și iubire
Caută semn, sufletul pur.
Rătăcirea adoarme-ncercarea
Spațiului curbat spre chircit
În lacrima câinelui înecat
De credința lovită de zid.
Din frumusețea iubirii înalț
Trecerea prin oase de zeu,
Pasul e umbră, casa-i sfințită,
Lumina curge în sufletul meu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul sub lumini cu dor
Te-am cunoscut demult iubire.
Când îngerii cântă în cor
Tu tot mai pui pene pe aripi
În zborul sub lumini cu dor.
Când îngerii cântă în cor
Ceru-n lărgime se deschide,
Primește semnul tău zeiesc
Și totu-n juru-ți se aprinde
Tu tot mai pui pene pe aripi
Când îngerii cântă în cor,
Te-am cunoscut demult iubire
În zborul sub lumini cu dor.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul din fața nimănui
Ne lăsăm nejustificat conduși
De nepricepuții pricepuți!
Banii noștri
Ticsesc buzunarele lor,
Munca noastră, viața noastră,
Sunt la degetele lor!
Îmbătrânim să ne poată mânca pensia.
Ne lăsăm conduși, tot nejustificat,
Fără pretenții,
Pe ultimul drum!
Asta până când
Primim gratuit
Ultima gură de aer!
Ecoul geme
În fața nimănui!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina căzută
Prin ceața de aripi
Culeg puf de păpădie,
În rădăcina de sâmburi
Tristețea învie.
Caut miezul din lucruri
În pânza amintire
Unde greierii înalță
Un cântec subțire.
Din pleoape alung
Durerea întrupată,
Amintirea se-neacă
În pumni de zăpadă.
Prin ceața de aripi culeg
Liniștea luminii rușinate,
Zborul visurilor reci
Sub rădăcină cade.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acceleratul cu vise-nfruptate
Acceleratul coboară în stradă
Pe calea ferată închipuită,
Tu stai în vagonul de gardă
Atrăgând călătorii-n ispită.
Vremurile bune-s lipite
De gesturi proaspăt mascate
De buzele tale încrețite,
De-o poveste cu zâne uitate.
Eu citesc privirea-ți din zbor,
Acceleratul turuie-n șoapte
Și-amândoi pe-al vieții coridor
Intrăm cu vise înfruptate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele nimănui
Câinele nimănui
Latră pe umărul meu,
Îmi sfâșie inima,
Îmi suge sângele,
Mă lasă lumânare
Fără flacără.
Mă topesc
Unindu-mă prin iarbă
Cu rădăcinile...
Câinele scoate oasele
La lumină,
Le așează
La temelia cetății lui,
Își face acoperiș
Și horn
Prin care
Sufletul meu
Iese odată cu fumul
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge în sufletul meu...
Ninge în sufletul meu, fulgii se topesc,
Mă-ntrebi cu gânduri bune dacă mai iubesc.
Sunt bătrânul elevat în a ta dimineață,
Nu-ngenunchez clepsidrei, răzbat cu ea în viață.
Credința mi-e harul măreț și darul sfânt,
Rămân ca bradul drept pe munte și în vânt.
În sufletu-mi de intri pe ușa lui deschisă,
Iubirea ta îmi este steluța-n cer aprinsă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marin Moscu, adresa este:
