Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Marin Badea

Lista completă

Push me

un fel de trestie la care cântă vântul, când suflă dinspre
inima asta atât de micuță și care abia reușește să te cuprindă

un fel de umezeală care rarefiază tot aerul din jur, te cheamă
tot timpul, vino, cel care ajunge primul va aștepta până la moartea
celuilalt, căci asta e dragostea și nimic altceva, alte dulci nimicuri,
câte alte legăminte bune de încălcat, de smuls, de lăsat în urmă,
cu nepăsare și câtă sfântă mare minciună e împrejur, cum se clatină
tot ceea ce ții în palmă și sufletul se chircește de spaimă, taci

soarele răsare doar ca să te vadă, atât ești de frumoasă

poezie de Marin Badea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amado mio

te-am sărutat cu toate săruturile tuturor celorlalți bărbați din viața ta

cu toate mângâierile lor te-am atins, la fel de încet, cu toate fiorurile dăruite de ei
te-am așteptat, la fel de intens am venit, la fel de neprevăzut am plecat,
la fel de mult te-am iubit
cum te-au iubit toți ceilalți bărbați din viața ta,
adorato, cine să priceapă cât de înalt poate fi cerul când se scutură fluturii
sub forma florilor de cireș

că frumoasă ești frumoasa mea,
un fir de lumină tresărind într-o inimă care nu mai are habar să vibreze

și tu nu altfel decât o primăvară care atât de mult se risipește

poezie de Marin Badea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viva

ea era un fel de mâhnire, vie
și atât de frumoasă, un fel de centură subțire de asteroizi
a unei planete pe care o vom descoperi tare cândva,
o, cât ne vom extazia, cum vom privi extatici la această armonie peeerfeectă,
către ceea ce atât de neverosimil e pentru închipuire,
către acest echilibru precar dintre
însingurare și teamă, extrem de fragil, cât o închidere de pleoape,
dumnezeule mare,
era un fel de ceață care se ridică după ce nu mai poți respira,
tot ceea ce se simte viu în artere, un fel de stenoză, un fel de anevrism pregătit să ucidă,
hei, alungă-mă, tu, vio, atât de frumoasă
ca un cântec despre care toți au auzit dar nimeni nu l-a ascultat
vreodată,
alungă-mă, nu-ți voi mai spune nimic,
atunci când tac, atunci când tac foarte tare,
e semn că atât de dor îmi e de tine
că nu te-aș chema
numai și numai să vii

poezie de Marin Badea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Love song

nu am știut
nici să te aștept, nici să te chem, dulce nebunie,
un fel de oarbă dragoste care ți se lipește, în straturi subțiri,
printre degete, pe sub piele, în oase și cartilagii,
un fel de vină purtată prin interior și niciodată de mărturisit,
nu am știut că porți sunt multe și fiecare ascunde
în spatele ei câte o vină și toate celelalte povești, numai ale lor,
niciodată despre noi, nici nu contăm în memoria colectivă,
de aceea-ți spun:
unde să mai putem respira, unde să fugim și, până la urmă, de cine, de ce

numărând fiecare așteptare, fiecare trecere, fiecare încrâncenare,
da, eu sunt cel care se simte culpabil, eu, eu, cum bântuie amintirea ta în noapte
tu asta încă nu ai aflat,
nu am știut că nu trebuie să arzi de prima dată, lichid, fosforescent,
cu intensitatea aceluia care nu mai are nimic de pierdut,
care nu are nici un fel de proiecție despre mâine,
nu i-a păsat niciodată,
dulce nebunie, aici sunt, frumoasa mea frumoasă,
atât de încet plecată, atât de trist și definitiv pierdută,

[...] Citește tot

poezie de Marin Badea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Love song

nu am știut
nici să te aștept, nici să te chem, dulce nebunie,
un fel de oarbă dragoste care ți se lipește, în straturi subțiri,
printre degete, pe sub piele, în oase și cartilagii,
un fel de vină purtată prin interior și niciodată de mărturisit,
nu am știut că porți sunt multe și fiecare ascunde
în spatele ei câte o vină și toate celelalte povești, numai ale lor,
niciodată despre noi, nici nu contăm în memoria colectivă,
de aceea-ți spun:
unde să mai putem respira, unde să fugim și, până la urmă, de cine, de ce

numărând fiecare așteptare, fiecare trecere, fiecare încrâncenare,
da, eu sunt cel care se simte culpabil, eu, eu, cum bântuie amintirea ta în noapte
tu asta încă nu ai aflat,
nu am știut că nu trebuie să arzi de prima dată, lichid, fosforescent,
cu intensitatea aceluia care nu mai are nimic de pierdut,
care nu are nici un fel de proiecție despre mâine,
nu i-a păsat niciodată,
dulce nebunie, aici sunt, frumoasa mea frumoasă,
atât de încet plecată, atât de trist și definitiv pierdută,

[...] Citește tot

poezie de Marin Badea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iulie bântuie

drumuri, drumuri, drumuri,
fără capăt, fără aer, o indiferență copleșitoare în jur,
o căldură la fel de copleșitoare cum numai însingurarea o poate suporta,
aceiași oameni, la fel de înstrăinați,
umbrele lor sunt mereu altele, da, iulie bântuie
pe sub streșini, sub roți, ca o bandă reflectorizantă,
o cicatrice a unei iubiri de care nu îți mai pasă, dar care nu te lasă să uiți, nu,
tu vezi asta și nimeni altcineva,
aceleași porți decupate în palmă, în inimi, în tocul jos al ferestrelor văzute din goana mașinii,
reflexii ale unei realități pe care nu o mai înțelegi,
mici ascunzișuri, locuri în care ne așteptăm, inconștienți,
sfârșitul, unde visăm, unde ne iubim și reușim, extrem de firesc, să ne îndepărtăm în timp ce ne întâlnim,
să ne întâlnim în timp ce ne îndepărtăm,
suntem sloiuri de placiditate și de plictis,
niciodată împreună, totdeauna la fel,
cum se flexează destinul tău, al celorlalți, al lumii de-aici și de dincolo
în jurul unui arbore, singura formă materială a anxietății,
singura formă a curajului dus la extrem,
cât noroc, câtă împlinire, viața e un drum pe care hălăduiești în scrâșnet de frâne, fluieri și-ți murmuri,
drumuri, e-hei, drumuri, teribile drumuri fără nici un fel de orizont, doamne,

[...] Citește tot

poezie de Marin Badea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna de zăpadă

rosturile lumii sunt cu totul altele
adânci, necuprinse
fericiți sunt cei care nu pot înțelege
nu pot transmite, nu pot îmbrățișa

un nu care să te poată defini

ce repede uiți, cât de repede
pleacă oamenii din interiorul altor oameni
umbrele lor
felul lor de a-și lua rămas-bun
nu-l mai poți pătrunde
niciodată nu ți-au cunoscut
numele
răsuflarea
nici modul tău în care atât de înverșunat
ai învățat
să taci

și câte altele

[...] Citește tot

poezie de Marin Badea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Freezing rain

dacă-ți tremură genunchii, abține-te,
dacă-ți clănțăne dinții, suportă

și numeri:
o bătaie de inimă, altă bătaie de inimă,
o fluturare de pleoape, altă fluturare de pleoape,
computerul tomograf e un aparat care te ajută să levitezi, înger ridicol,
visezi câmpuri de maci și prigorii,
asta ascunzi,
uite-ți nefericirea,
o masă vâscoasă inoperabilă

fapt:
nu știe să gesticuleze
în ritmul cardiac al celui care are tensiune oscilatorie,
nici nu vorbește, ceea ce auziți
e zgomotul făcut de umbrele
care se simt năucite de atâta singurătate,
care vor să plece și să fie și mai
singure

[...] Citește tot

poezie de Marin Badea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Melancolia

felul în care degetele tale ating tastele,
le pipăi, simți care sunt cele care pot respira,
te pot învălui într-un fel de ceață extrem
de adâncă, o moarte care te ține captiv,
tot aștepți să le simți pulsând, biete inimi mecanice
dintr-un univers extrem de îngust,
locul în care nimic nu te mai poate răni

felul în care înțelegi să mă uiți, îți spun,
nu e surprinzător, știu că totdeauna iubirile
se împlinesc abia atunci când se simt pustiite,
dracul să te ia, n-ai avut noroc de săruturi,
n-ai avut noroc de mângâieri pe îndelete,
nici de plâns, nici de liniște,
rapt se numește dragostea aia care niciodată nu ți-a aparținut,
o ipocrizie,
o imensă întunecare

și stau cu mine la masă, băi, băiatule,
liniile din palma ta nevăzută nu înseamnă absolut nimic,

[...] Citește tot

poezie de Marin Badea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jasmine tea

cum oamenii devin născociri
despre ceea ce nu vor fi vreodată

nici aer, nici lumină, nici cruce pe care,
la nesfârșit, să urci,
să te simți extrem de util
tuturor celorlalți

dumnezeule mare, îți spui,
lasă-i cu ape care se învăluresc tot timpul,
sufletul lor să nu se poată vedea
decât prin ochii celorlalți
și în nici un alt fel de oglindă

fără chip să fie,
fără trup,
doar spirite vii care pot mișca lucrurile,
anotimpurile, singurătatea,
lasă-i să lumineze din interior,
să se vindece astfel

[...] Citește tot

poezie de Marin Badea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Marin Badea, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Evenimente biografice

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!