Lista completă, pagina 31
O șoaptă
cioplit dintr-un copac mort în alt veac
scaunul agonicei lumi
a înțepenit într-o cută a gândului
sprijinit pe trei picioare înfășurate în sfori de
cânepă veche până la putrezire
- această realitate nu mai înghite atâta tristețe strânsă
în niște vreascuri bolnave pentru iarna ce se apropie -
pe cer se întâmplă lucruri ciudate
umbrei prăfuite din dreptul ferestrei
i-ar fi de ajuns
o șoaptă subțire pe unda cugetului
de la Cel Ce își deschide toate cămările inimii
spre fiecare
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carnaval
drumul bătătorit e cel spre masca de fiecare zi
sub care se prăbușesc
de pe geamurile trenului în care doar am urcat
picături din ploi repezi
ce dispar pe neașteptate
înainte de a afla cum arată nisipul deșerturilor
ori grădinile înflorite
înainte ca norii să se transforme în lumină umedă
din păcate nu avem vreme să coborâm
iar pecețile rămân intacte acolo
unde nu le-am căutat niciodată
și ne mirăm mereu de lucruri firești
cum de exemplu scârțâie nisipul sub talpă
presupunând
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soclul toamnei
cutie de rezonanță a pașilor/ pe străzi de nicăieri/
acest anotimp
cu ochi de albină ce multiplică efectele
în tufănele
nu începe ceva ci sfârșește
într-o piruetă a unui balet clasic
incredibil de adevărat
mai adevărat decât viața într-o clipă improvizată
am fost făcută prizonieră jocului
ca un dorian gray
o dezvăluire prima oară în fața mea la răscruce de vremi
nicio răscumpărare doar prăbușire între
frunze aurolate
ce profită de soclul toamnei
cultivând mai departe aure
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună seara
când nu te mai temi
nici de afară și nici de sine
nu mai vrei nici a urmări
cum
apusul se târăște spre noapte
ci vei vedea doar
jumătatea plină a paharului
ca un mers înainte
posesoare de acum a singurei
liniști ce merită să apară
- și asta nu are nimic de-a face cu dispariția -
o vei auzi pe cealaltă
cum îți înaintează pe sub piele
în tine nicio mască nu mai are loc
bună seara prietenă
acum dacă tot stai cu mine
povestește-mi despre ce-a fost
și mai ales despre ce-o să fie
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecouri într-un cercel
te-ai prefăcut într-o perlă
ce păstrează în ea
vuietul mării o simfonie nebună
ascultată în liniștea unui
cercel
prins de inimă
lasă în urmă-i tăcerea
îndulcită de
șoapte
ajunse în punctul cel mai înalt
după treceri prin puncte păsătoare
nascătoare de ritmuri
într-o respirație dublă
cu îngânări și pauze între sidefuri
brodate
pe brațe
desprinse de trup
compuse ca niște aripi pictate cu
portative
pe care aleargă note muzicale
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închipuirea arderii
în îngustimea drumului ales curge noaptea între parapeți
de sunt albastre sau galbene stelele
nu vor să se cunoască
poeții le inventează culoarea și forma
altceva să se vadă sau mai mult
în față strălucește luna
în spate se întinde umbra cruce imensă cărată până în zori
rămâne nostalgia astrelor
în închipuirea arderii veșnice în ceruri
lumea fără riduri pe față
mereu tânără râzătoare îmbrăcată în catifea și mătase
pentru ardere totală de la naștere
visători au fost lăsați prea puțini
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altfel de lume
flăcările se sting
mi-am scris gândul și mi-e târziu
din ce în ce mai clar o altfel de lume
se naște subțire ca o coajă de ou
legată cu sfori
negre
peste pântece
să nu se spargă spânzurată de cerul
sângeriu deasupra săgeților
regrupate
înfipte în pământ cu vârful în sus
îmi pare noapte și nicio pace
între ascuțișuri
treze
sub oul imens
clapele pianului cântă
singure
o muzică a sferelor spiritelor frânte
mai glorioasă pentru cei ce nu aud
cei ce o aud se visează copii
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă simt ca într-o poveste
când pipăi locul acesta
nu simt încă vidul
dau de un crâmpei de lumină
mă văd o livadă încărcată de rod
verde-azuriu este acest aer ce
nu încetează să-mi fie plămân
aici toamna nu se grăbește
frunzelor nu le-au crescut aripi
prin frunzișul nucului cad bănuți de soare
vast și încăpător nu mă înșală
acest loc mă înșfacă până rămân
un copil pentru mine însămi
sau poate o mică vietate liberă
ce nu are drept pavăză
decât o bucățică de hârtie
în spatele căreia învață
să separe ce e rău
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În și de martie
nu cade și ea ca orice ploaie
cade năvalnic măsurând în invizibile fire
pe ieri în azi
până mâine
se învârtește în jurul meu
neîmpuținată
ar vrea să mă ocolească dar se răzgândește
apoi mă învelește cu năframa-i transparentă
această ploaie de martie
ce cade în sus
să se răsfire dintre nori
ca un cântec de păun
duplicat în toate oglinzile fanteziei
să-l asculte grădina
ce viețuiește sinceră / nimic nu o costă să fie
mai răbdătoare /
cu dorințe de confidențe decisive
fără dor de a fost
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
sub veghea timpului în stropi de limpezime
marea își urcă pe mal apele
aburii verii se rotesc aiuriți deasupra pământului
unde dorm Grelele
în lanuri prea înfloriți și pe haturi până departe
șifonați de atâta somn maci
rușinați își strâng straiele
prin geamul cețos un mic semn cu mâna
o semnătură indescifrabilă
le risipește petalele
dincolo de fereastra trenului în câmpuri mai arse
florile roșii se pierd în apus
sub ochii poetului pe ultima filă întoarsă
galben înfloresc sânzienele
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marilena Tiugan, adresa este:
