Lista completă, pagina 30
Colivia cu aripi
peste melancolia aripilor
căzute ca niște brațe lipsite de sânge
oprite pe nota cea mai de sus între gratii
pătrunde căldura
rană
deschisă
prin ochii canarului înăbușit în aerul sterilizat
pe deasupra trec icari
în foșnitoare zboruri
și carnația păsării ostatice
prinde culoarea de ceară topită
iar coliviei îi cresc aripi mari
de vultur într-un țipăt de triumf
uitând că a râvnit să iubească pasărea
în acea zi
când păsările mor frumos
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În realitatea care există
pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte
luminoasă când lui Van Gogh i se îngălbenesc
degetele
de la floarea
ce întrece toate luminile și toată căldura
o culoare și o mână spun totul despre ea
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul
cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă
întunericul să prindă tăcerea
când în cealaltă jumătate de timp
este ziuă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu acesta-i adevărul
mai ușoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morții
ți-e inima după ce ai rostit adevărul ținut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă să macine
adevărurile mici neluate în seamă
poți alerga atunci
de la frunte la tâmple și prin coșul pieptului
fără lanțuri printre zăbrele largi
liber ca pasărea cerului
în ziua ne-mâniei bolborosind
Doamne ce mă fac dacă nu acesta-i adevărul
deja i-am spus ridică-te și umblă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În jocul cu efecte de miere
pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte
luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenește privirea
de la floarea
ce întrece toate luminile și toată căldura
o culoare și o mână spun totul despre ea
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul
cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte
ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când în cealaltă jumătate de timp
este ziuă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar fi fost de ajuns
ramuri de copaci în cădere
mâini singuratice se caută
degetele lor
mai visează câteva clipe piane clandestine în cuiburi
în palma tăietorului ar fi fost de ajuns
un fir din cenușa rădăcinilor ori o frunză zdrențuită de omizi
poate așa dacă s-ar fi întâmplat
ar fi fost simțită înlemnirea dintre marginile unui sicriu
tăietorul scuipă în propriile palme
copiii cântă o brad frumos
cineva atinge cu tâmpla
tristețea unei frunze lipite de ploi pe o piatră
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara rulantă
una urcă alta coboară
pereche alunecă
între sus și jos greu să-și țină echilibrul
trupurile
țintuite pe treptele de plumb
cu mâini de zăpadă caută
balustradele ce se deplasează cu aceeași viteză
oh dacă scara se rupe sau numai o treaptă
spre ieșire cei din spate îi văd pe cei din față
și urmele încălțărilor
pieptănate de podea se despart în unghi
și alții tot vin cu scări fixe
ascunse sub aripile lor
pictate cu pene aurite
de păsări care fug de moarte
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara rulantă
una urcă alta coboară
pereche alunecă
între sus și jos
greu să-ți ții echilibrul
câte chipuri sunt pe treptele de plumb
câte mâini de zăpadă caută
balustradele ce se deplasează cu aceeași viteză
oh dacă scara se rupe sau numai o treaptă
spre ieșire
cei din spate îi văd pe cei din față
și tălpile încălțărilor pieptănate de podea
se despart în triunghi
și alții tot vin cu scări fixe
ascunse sub aripile lor
pictate cu pene de aur
de păsări care fug de moarte
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va ploua
mi spunea mama nu-ți uita umbrela va ploua
vezi ea știa că va ploua
și mă asuma bucății sale de cer scrutat din ce în ce mai des
eu râdeam pregătită să primesc ploaia
dinapoia perdelei acum inventez o poveste
într-un surâs
aprins precum fulgerul ce luminează pătimaș strada
cu minunea vocii ei
iarăși ocrotitoare ți-am spus draga mamei că va ploua
și plouă
azi ca în zilele acelea cu lumină incertă
peste glasul
ce se împrăștie peste tot și desferecă
o lacrimă cât inima
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
îmi spunea mama nu-ți uita umbrela va ploua
vezi ea știa că va ploua
și mă asuma bucății sale de cer scrutat din ce în ce mai des
eu râdeam pregătită să primesc ploaia
dinapoia perdelei acum inventez o poveste
într-un surâs
aprins precum fulgerul ce luminează pătimaș strada
cu minunea vocii ei
iarăși ocrotitoare ți-am spus draga mamei că va ploua
și plouă
azi ca în zilele acelea cu lumină incertă
peste glasul
ce se împrăștie peste tot și desferecă
o lacrimă cât inima
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piruetă
cutie de rezonanță
a pașilor pe străzi de nicăieri
anotimpul cu ochi de albină
multiplică efectele
în tufănele nu începe ceva ci sfârșește
într-o piruetă dintr-un balet clasic
incredibil de adevărat
mai adevărat decât viața într-o clipă improvizată
am fost făcută prizonieră jocului
ca un dorian gray o dezvăluire prima oară
în fața mea la răscruce de vremi
nicio răscumpărare doar prăbușire între
frunze aurolate
profitoare de soclul toamnei
cultivând mai departe
aure
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marilena Tiugan, adresa este:
