Lista completă, pagina 29
Cheie pentru o zi de ianuarie
peste măsură de colorat visul
cu gust de femeie râzătoare roșie în obraz
dă târcoale unui cer proptit în pereții albi ai odăii
în afară
oprit la vechiul pervaz
ca o predare în fața unui destin
gerul înțepenește ramurile ude
și toate continuă a fi departe de ușă
(oare vor da renunțările cândva roade?)
deodată se luminează deasupra mâinilor
ba da încă da
toate acestea nu se petrec în imaginație
aș scrie acum pe zăpadă
o pagină ce arde
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua aceea
ecoul primului strigăt
se ascunde în șirul de zile (cine să le numere)
până ce depărtările vor fugi în necunoscut
și odată cu ele
punctele negre din lumea închisă în urmă-le pe vecie
sumă a tuturor nopților
liniștea se ciocnește de fereastra închisă
precum umbra lividă de cel
osândit pentru un soare
ivit dintr-o fântână de aur în ziua aceea
venită dinainte de născare
când întunericul e-n toi
îngăduitor fără să știe nici el nimic
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou
șerpi ce tăinuiesc în ramuri raiurile
mai mult mă tulbură cu reci îndemnuri
din miezul grăitor pornesc luminile
mistere dulci topite-ntre polenuri
în leagăn cald de soare în amurguri
sacre mâini se pierd în corp de violină
încremenesc în jumătățile de zvonuri
cânturi împletite-n vârfuri de colină
în ierburi gândul mea se logodește
cu ale primăverii binefăcătoare ploi
strig numele ce pare că-mi grăiește
Iisus rămâne-va Lumina peste voi
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște albă
în izolare albă
marmurei îi place somnul
față încremenită
adună tot albul zăpezii
dar ce multe întristări aduce
această respirare isprăvită în
oftatul prelung
odihnindu-se pe cerul sticlos
pe când ochi deschiși gustă tăcerea
cât de aproape stăm de
stele reci din vremi ce-au trecut
cu ecouri calde
în somnul lor tulburat statuile
gânduri răzlețe învie
ninge și sună a liniște albă
în această oră a cetății când
totul pare curat
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre confetti
știe să iubească cât lacurile mările și oceanele
toate acestea încap în stropitoarea
cu care udă o inimă
în zile aride în care
conturul cu roșu desenat pe tot peretele
s-ar usca într-atât că ar începe să se cojească
nu-ți va spune niciodată despre plânsul său
gândește fără să știe la începuturi
într-un vis dulce
cu îmbrățișări în aceeași respirație
stropește cu apă toate desenele
ca să se asigure că inima-ți va crește printre confetti
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În acel moment
când nu mai auzi nimic
când cerul nu mai e cer
când din toate sunetele nu auzi decât liniște
când nu mai e pământ
și nu mai există alt adevăr decât înflorirea
când uiți cine-ai fost
când uiți cine ești
când uiți de trecătorul cumsecade biet detaliu
ce încetinește pașii sunători prea tare
în acel moment asemenea surzilor
poți asculta
în regretul umbrelor sfărâmând bucăți de tăcere
un mugur cum se desface înlăuntru
în clipe de nesfârșire
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradis în alcătuire
într-o primă dimineață fântânile
își cer ciuturile
peste trezie
îngeri goi își întind aripile
în ciocuri de lapte păsări de nicăieri
aduc lumini dintr-un alt soare vecin
peste lumea nouă
din pânză de păianjen curge apă vie
printre flăcări albastre mâini febrile
în jocul comorilor imaginate
adună amiezii
necăutatul din toate drumurile
pierdute
în cea mai lungă noapte
ce își închide ochii
fericiți să rămână singuri și fără păcate
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duioșia unei singure flori
e ceva ce nu-i în nicio carte.
liniștea unui loc neînșelător
unde paradisurile nu sunt mincinoase
acolo regrete și locuri în care ai mai fost
dispar din memorie
vine o zi
când te surprinzi că exiști
și primăvara poate fi actualizată chiar în zi de iarnă
într-o inimă cu resurse de statornicie
și când mă gândesc
totul ține doar de măiestria echilibrului
în mersul pe sârmă e îndeajuns
duioșia unei singure flori
pentru a tămădui toate rănile
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima rămâne poetică
jocul de șah acaparează jumătate din ce ești
în jumătatea cealaltă
ești invitat să înveți hulubi să meargă pe jos
îți place totuși să grădinărești ai proiecte frumoase
chiar dacă nu sunt de niciun folos
în fond mi se pare că înțelegi cum stau lucrurile
caloriile citadine (pe toate planurile) fac rău
au secat toate fântânile
orice caz vechi e doar un oribil coșmar
altfel noi toate și vechi toate dacă nu începe să plouă
aș citi ceva din Faust
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tramvaiul de noapte
pleoapă grea de piatră
apasă ochiul de sfinx
se deschide poartă spre gaură de vierme
stele urcă din adânc
izvor de neliniști și neputință în inima
căutătorului simulant versat al adaptabilității
fără altă îndemânare
decât căutarea până la margini
unde-și ia răgaz de odihnă
cu picioarele atârnate în afară
printre ceruri străine
rotit odihnitor
sub propria aură așteptând
tramvaiul la capăt de linie
dacă o mai porni vreunul
la ora 12 noaptea
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marilena Tiugan, adresa este:
