Lista completă, pagina 27
Pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenesc mâinile
de la floarea ce întrece toate luminile și toată căldura
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când cealaltă jumătate de timp
ține fruntea zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenesc mâinile
de la floarea ce întrece toate luminile și toată căldura
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când cealaltă jumătate de timp
ține fruntea zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ultima alveolă
în gene-filament se aprind
zorii
bezmetici se trezesc brusc
nu mai fac altceva decât ce vor
își ating vârfurile mâinilor
în liniștea dintre ele
tac și își ascultă
gândurile
despicate tic-tac
tic-tac
confirmate în ultima alveolă
între omoplați se-ncrucișează
cuvinte
tatuate
flori
proaspete roșii după urmele degetelor
ei nu știu
șoptesc rugăciuni interzise
adevărul spune-li-l Tu
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplă femeie
Iluzia unei soluții
n-a căutat-o în definiții,
n-a căutat cartea, nici autorul,
decât stând cu sine,
martorul.
A avut puterea, mereu,
să gândească
cum ar putea să fie aceea
ce de departe
poate să privească
cu ochi omenesc,
sau neomenesc,
să caute, în orice,
virtuțile pretext.
Ca oricare alta, a fost un eu
din cel mai necunoscut eseu,
ce și-a ales ca idol-idee
pe acela de Simplă femeie...
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmă
întreagă lumea încape într-o grădină
inclusiv copacul din mijlocul ei
ce nu semnifică o pădure ci este
e de ajuns o privire de câteva milenii
printr-un ochi de fereastră devenit culoare
și o altă poveste se naște
pe aripă de vânt
din toate nervurile plantelor
se naște o cale
în urma de pe pământ
e liniște
ziua de azi e lăsată să se rostogolească
prin înserare
piatră de ametist în labirint
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roză purpurie
văzându-te cum înflorești roză trecătoare
tânjesc după
ziua aceea când îmbrăcam primul sarafan
și tu ești de catifea
ești mâna mamei potrivind volanele blândă atingere
în mijlocul unei zile însuflețite
între depărtări ești însăși catifeaua
tu mă duci dincolo de mine însămi
în tăcerea dintre cuvinte
în care îmi găsesc un oftat calm
ca o alinare sub care există
ceva
pe care îl țin minte
purpuriu
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instantaneu
înainte de a auzi întrebarea
cuvintele așteaptă
nici ele nu știu
de ce
tremurătoare împreună cu ultima frunză
toamna surâde echivoc
nici eu nu pricep dacă vede ceva sau nu
știe ea de ce irită până și capete încoronate
poezia e somată să dea un răspuns
nu blestemă ceea ce îi e de ajutor
în cumpăna dreaptă stă
mereu pierdutul iar visatul
îi zâmbește altui timp
să nu strice doamne ferește clișeul
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegere necondiționată
cuvintele Tale nu erau de-a gata
le-am căutat abandonată în sine
în sunete le auzeam și le vedeam
sunet cu sunet cum se nășteau
să le moderez existența în pereții aortei
ca sângele să lunece și să se adune
anevrism al luminii Tale
rupt în cuvintele
copleșitoare să-mi paralizeze ființa veche
cum apa clară a izvorului Ameles
lipsește din vas în câmpia uitării
să știe numai ochii urma ei rămasă în lut
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Explorator
în latura umbrei
cuptoare de cărămidă
au fost arse bine
lemne îndeajuns
au fost
chiar dacă stejarii căzuseră
sub furtuni
se metamorfozaseră
în ghindă nu în piramidă
hrănindu-se mereu din această negație
până când au fost adunate cu rigoare
pietre rotunjite de ape
pentru locuința
provizorie
din mijlocul grădinii pe rod
în timp ce se năștea câte un explorator
ce își era propriul epigon
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopții îi urmează dimineața
descopăr zilei aceeași stare
pentru că prea tânjește să afle ce simt
îi voi îngădui numai cât să nu se simtă în surghiun
peste ceva timp
ea însăși se va strecura tiptil tiptil în noapte
și atunci nu va mai fi chip să ascundă
că face parte din ea
dispărând vor veni zile mai istovitoare decât
aceasta ce e numai curioasă
voi sta de multe ori cu inima strânsă
deși știu că pe pământ
nopții îi urmează dimineața
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marilena Tiugan, adresa este:
