Lista completă, pagina 25
Zidurile te îndeamnă să te aperi de moarte, alte lucruri te îndeamnă să trăiești. Există însă un moment al recapitulării, când timpul se prăbușește cu totul în clepsidră, când, cu obrazul prăfuit de nisip, te vei sprijini cu spatele de zid și vei privi spre grădină. Atunci vei descoperi o absență: a celui ce ai fost altădată. Un copil.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când lumina
pe când lumina pică din ceruri
ca niciuna
cerbi
își încearcă vlaga coarnelor frecându-le de munți
până către dimineață
când o boare învie și cerul vine mai aproape
de frunte
și ochii
cu vocea bâlbâită a trupului
/ știi tu ce voi visa? /
reînvie focuri
inefabile
îmi taie respirația cu întrebarea
știi un alt lucru mai frumos?
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certitudine
pe pământul înalt
peste invizibile straturi de lavă
copacii pictează cu rădăcinile lor adâncul
ce-i drept ei nu cred în nemurire
de aceea de mai multe ori au murit și au înviat
să înflorească cel puțin o dată în zori
săltăreți și autonomi
într-un apocalips al florilor
fără lacrimi
fără ghilimele
fără ecouri în născocirile lui eu
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Forma gândului. Doar când simți pământul sub propriile picioare - așadar, nu-mi doresc să încarc cu posibil pe cineva -, poți rămâne cu ochii deschiși și alert, fără să apelezi la vreun ajutor, impunându-ți să nu te lași atacat de virușii care bântuie bezmetici de jur-împrejur. Și nu te vei simți nicicând amenințat de pericolul vreunei epidemii.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sprijin absolut
pe când cuvintele se zvârcolesc
gata să se înece la mal
fruntea-mi se înfioară de o atingere
din ramă albastră alb la față
Iisus veghează odaia
proptește zidul dimpotrivă cu privirea
își mișcă mâinile în cruce
în nefireasca liniște
să nu aud zvonuri din noapte
cât de tare scârțâie veacul
să nu-l văd cum se prăbușește
peste celelalte
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la capătul unei fraze
ochi veniți din marte
parcă ar vrea să spună
deschide această poartă și privește
păsări verzi nisipuri albastre un cer plin de flăcări albe
și dogoritoare toarte de ulcior
mâini
mirositoare a boabe de smirnă arse
pe o pirogă ce lunecă pe mare
până la capătul unei fraze
în care cuvintele caută
dincolo de orizontul știut doar de ele
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triumfător rămâne zborul
ceva ca o zi plină de lumină
presimte
privirile oprite dincolo de fereastră
brațele acolade
întâmpinând zorii de după perdeaua
filă de mătase îngălbenită
soră a unui poem rupt dintr-o carte
triumfător rămâne zborul hulubilor albi
veșnic nimb flăcărilor jucăușe
deasupra singurei cărări alese
în pupile mărite destin pecetluit cu ceară
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva a mai rămas
insomnia mea dansează fluturii zboară în versuri
Doamne cum o să-i țin minte
parcă aș păși într-un vals
azi îi voi întâlni
în grădină
de dincolo de cuvinte au luat cu ei tot ce era necesar
până la urmă rozele sunt norocoase
ceva a mai rămas
pentru noaptea ce vine
îngerii cuvântului vor sosi iar să le facă loc
într-un poem
la care voi renunța
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi
încă în fiecare dintre noi suntem
doi câtă vreme limbajele ne urmează
dar într-o zi despărțirea va fi definitivă
noaptea se va prăbuși într-o mare prăpastie
pentru a lăsa într-un colț neștiut
un al cincilea soare să răsară
adâncimea din afară
se va micșora cu premeditare
în timp ce ochii se vor muta înăuntru
ca o moarte vie în ușorul celeilalte lumi
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerc invizibil
fetița mai tremură-n femeie
peste doruri pierdute
el râde ca să pară că nu-l doare
băiețelul ascuns în bărbat
în curând un alt început
rotund ca un cerc invizibil
din care nu mai evadează nimeni
când frigul îngheață orice tremur
acum păpușile dorm
în camerele himerelor
sub pleoape cu vedenii dragi
scoase din cămări ascunse
în somnoroase împletiri
poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marilena Tiugan, adresa este:
