Lista completă, pagina 24
Recrut
în cele nevăzute în care privesc
caut brațul Tău
iar Tu începi lucrarea Ta în mine
cu ascuțite îndemnuri de înaintare
mărșăluiește stâng drept stâng drept
până umbrele dispar înalță-te
pasăre
într-un moment de supremă atenție
și fără rezerve
recrut bine echipat nu te vei mai teme
de imposibil
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape mâine
cu degete de aer despicam
speranța
în fire fragede subțiri
din iarbă
cu ele împletite
o
strângeam
primăvăratic pentru mâinele apropiat
dincolo de un rubicon
un ghem
colorat
în necunoscutul
ce așteaptă și el să înflorească cireșii
în pătratul unei livezi visate
nedezmințind troienirea
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În clipa
ascuns după colțul casei care-l locuiește
cu ușile și ferestrele deschise în somn
neștiutul
așternut în sângele cald al inimii
caută uneltele
să măsoare
cealaltă parte a nedumeririi
din singurătatea cuvintelor
nenăscute încă paznici de lună
în clipa
ce o va veghea pe cea care urmează
în azi
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicio școală nu-i mai puternică decât școala iubirii Lui. Pare simplu, dar nu-i ușor să fii ucenic al lui Iisus. În timpul uceniciei ascultării, jerfei și harului, multe din trăsăturile lui de caracter vor străluci în viețile noastre. Așadar, să învățam să iubim pentru a birui deznădejdea, eul și frângerea.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânului i-a fost îndeajuns să privească în jurul său pentru a fi recunăscător că există. Iar eu aș îndrăzni să pariez pe adevărul că, pentru fiecare, dacă ar exista numai fatalitatea binelui, singur, nu e suficient. Suntem dependenți fiecare de celălalt și, în tăcere, toți, de drumul ce ne separă spre început.
Marilena Tiugan în Dincolo de plopi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua cea mai lungă
strada vine din depărtare în urma mea
să nu ajung la niciun capăt
nici măcar la cel al
unicei variante a scrierii din această zi
câte gânduri trec pe aici nici ele nu se știu
doar respirația și eu mi le știu pe ale mele
când strada se întâlnește cu nimic
nici luminoasă ca luna plină
nici umbrită ca trupul tăcerii
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată viața avem nevoie de ceea ce ne încântă. Dincolo de formele cu care suntem obișnuiți, a citi povești, la orice vârstă, înseamnă a fi de acord că o lume lipsită de farmecul lor ar fi condamnată la pieire. Chiar dacă această lume închipuită nu ne cere să o copiem, ne cere, în schimb, să știm ce anume a făcut-o posibilă.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Zidurile te îndeamnă să te aperi de moarte, alte lucruri te îndeamnă să trăiești. Există însă un moment al recapitulării, când timpul se prăbușește cu totul în clepsidră, când, cu obrazul prăfuit de nisip, te vei sprijini cu spatele de zid și vei privi spre grădină. Atunci vei descoperi o absență: a celui ce ai fost altădată.
Marilena Tiugan în Scrisorile unei necunoscute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solidaritatea suavă dintr-un timp aparent static și fără sfârșit al amânării perpetue, în care viața are calitate, îți atinge sensibilitățile și te determină să compari mereu, involuntar. Când empatizezi cu tot spațiul din jur, el se dovedește a nu fi o capcană dacă nu uiți lucrurile simple: să poposești, să respiri, să admiri.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp incurabil
cântul uitat din țipătul prelung al unui pescăruș
împrumutat nopții
e devorat de
umbre
neîmpovărate de nicio moarte
agățate de picioarele memoriei
de atâtea ori
amintire
neadevărată (sau adevărată a fost?)
în fața abisului
ecou
agonizând în cuib de cenușă abia răcită
pe un țărm
copleșit de lumină și verdeață
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marilena Tiugan, adresa este:
