Marian Hotca

Cântecul lebedei

Plăpândă şi suavă,
Pe-o apă lină...
Plutea alene o lebădă,
Cu privirea-i senină.

Lebăda trece, lebăda e timidă,
Nu scoate niciun sunet în atmosfera aridă,
O lacrimă-argintie din ochii-i a scăpat,
Căzând alene pe apa lacului luminat.

Aripiile ei albe ca nişte aripi de înger,
Şi le îndreaptă de parcă ajung până la cer,
Suspină-adânc din inima-i îndurerată,
Că acum nu e cum a fost altădată.

Anii i s-au dus şi a îmbătrânit,
Acum nu a mai zâmbit...
Chiar dacă lebăda e mută, acum a răbufnit,
Pentru a cânta primul şi ultimul ei cântec trist.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

tristeţi circulare rotunde perfecte captive
în zdrenţele luminii le invoc în înserarea cerului
lepădat din nimicul nostru şi florile aşezate în ghilotine
noi aşteaptă înflorirea zilelor din urmă

o umbră cuprinde sângele neputincios din vene
mulţimea de îngeri aşezaţi în pocalul îndoielii
devine ocean roşu de primejdii pulsatorii continue
o simplă haită de nori sfâşie clopotele unui amurg
în cer mai bate ceasul blestemat şi saltimbanc
oştirea secundelor ce taie înserarea coboară în oase

e vremea când neputincioşi cu mintea atât de oarbă
vom căuta în pijamale zilele ce au trecut monstruos
între degetele noastre de lut zămislitoare de lumi moarte

ciudate reptile căutând nisipul şi lumina de altădată
şi sângele cald vărsat în urma paşilor lăsaţi prin viaţă

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul e...

Pământu-ntreg este o floare
În universul trist şi pal;
Tot timpul este sărbătoare
Pe pământul nostru drag.

Şi vezi cum vântul lin doineşte
Printre copacii seculari;
Planeta noastră se-nveseleşte,
Cu munţii nalţi şi milenari.

Şi aerul e dulce-dulce
Ca mireasma de răcoare,
Iar gândul meu lin se duce,
Şi zboară-ncet în altă zare.

Pământul e o pozie,
Pe-o hârtie neagră scrisă,
Doar ea singură este vie
Când şi cartea este-aprinsă.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Vino-n noapte lângă mine,
Să-ţi aud sufletul plângănd,
Să stau sub lună cu tine...
Să-ţi aud inima săltând.

Să privim cum blânda lună,
Mângăie stelele-ntristate,
Eu să-ţi mângâi a ta mână,
Apoi să fugim în noapte.

Să fugim în lumi de vise
Între ceruri să pătrundem
S-atingem stelele încinse,
Şi sub nori să ne ascundem.

Iar pe norii de iluzie,
Ne vom zice lungi poeme,
Şi vom scri-o poezie,
Şi cu rime şi refrene.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte...

Zâmbeşte-mi, fată dragă,
Cu ochii-ţi lăcrimânzi,
Zâmbeşte-mi, fată dragă,
Cu ochii tăi cei blânzi.

Închide-ţi ochii de cleştar
Şi zâmbeşte iară...
Alungă-mi din suflet soarele-amar,
Să fie din nou vară.

Să pătrundem între copaci,
Să prindem puf de păpădii,
Să fim din nou săraci,
Să fim din nou copii.

Să ne jucăm cu florile,
Şi să stăm în ploaia argintie,
Şi să vedem cum cad zorile
Pe bolta argintie.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

Cât de mic este pământul
În acest lung univers;
Unde nu pătrunde gândul
Nici măcar un singur vers.

Doar pământu-i plin de viaţă
Într-o oază de-ntuneric;
Unde-i ca un fir de aţă
Visul nostru, tainic feeric.

Universul căt de mare
Este mort, este pustiu;
Doar pământul nostru-n zare
E un corp ceresc, dar viu.

Ah! e viaţă, Ah! Ce bine,
Pe pământul meu cel bun;
E ca mierea de albine,
Visul meu ce-l simt acum.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetarea pământului

Pe pământ îşi toarnă luna
Noaptea ca o armonie;
Umbre bântuiesc într-una
Pe-a pământului feerie.

Dorul meu purtat de vânturi
Zboară încet prin depărtări;
Şi-ascultă cu-ale lui gânduri
A pământului cugetări.

Şi-aud ofuri şi suspine
În a pământului lin gând,
Căci de ce şi oare cine
Adus-a răul pe pământ?

Ca un fulger îi străbate
Inima lui cât un munte,
Iar un vânt încet străbate
Prin poienile-i mărunte.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedagogie

mi-am lipit guma de mestecat de televizor
după ce-am molfăit-o o zi întreagă de plictiseală;
am mâncat seminţe cu un leu & mi-am aruncat cojile
în hard disck, apoi mi-am băgat degetele în priză
să-mi scuture un pic neuronii care s-au atrofiat
în creierul plin de pedagogie modernă

închid ochii numai aşa de fandoseală
& recit o strofă din vintilă ivănceanu
să ţin frâu buldozerului ce-mi zguduie casa din temelii:
"Din al tău pântec, pelicanul/ Ciungul dă de pomană la calic:
Mate de fildeş înroşind Oceanul/ Iubita mea, eşti alba Moby Dick!"

ard o cârpă chinezească în bucătărie să alung ţânţarii academicieni
ce ronţăiau meditativ bumbacul din perdeaua de la geamul
uns cu margarină vegetală –
alerg în jurul unei oale cu supă de morcovi
precum un băştinaş african ce a prins o antilopă

sparg becul & cad în întuneric,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

Visul meu de tinereţe,
A fugit întâmplător
Şi-a ajuns la bătrâneţe
Într-un loc încântător.

A ajuns într-o pădure,
Verde, tainică, înaltă,
Unde sunt copaci şi mure;
Toată lumea-i laolaltă.

Copacii înalţi ţineau discursuri,
Unor mititei stejari,
Iar iepuraşii dădeau concursuri
Parcă ar fi fost şcolari.

Padurea-i vie. E-o agoră,
Unde-s altfel de fiinţe
Aş sta cu tine înc-o oră,
Să-mi zici micile-ţi dorinţe.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!