Marian Florentin Ursu

Pleiade

zeii s-au săturat de eternităţi
de voluptăţi insalubre
de distanţele prea mari
dintre oameni
dintre echinocţii
dintre milenii
se vor transforma în
strălucirea pură
a constelaţiilor

templele vor rămâne pustii în ruina
unor imperii

iubirea va deveni
inexprimabilă
undeva într-o pleiadă
ca şi destin

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul rece al singurătăţii

şi pietrele vorbesc
din când în când
cu aerul rece al singurătăţii
cu praful de pe marginea viselor
cu păsările fără amurg
cu pustietatea cărărilor
fără frunze

cu bolta
fără înaltul copacilor
cu apele repezi
cu vieţile şi mai repezi

cu veşnicia

şi uneori cu oamenii
mai ales atunci
când ei tac

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rouă de iris

soarele bătea în verde
la umbră creştea un izvor
la stânga curgeau gândurile tale
limpezi
ca o ciocârlie
te împleteai lasciv în spirale
la orizont
palmele tale se făceau pâlnie
de dor
îmi strecurai dimineaţa
proaspătă
în rouă de iris

lumea încă nu îşi arăta faţa
prin desiş

trăiam în zodia copacilor

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strop de vară

în loc să-mi spui adio, ia-ţi la revedere
în ochii tăi mai văd un strop de vară
chiar dacă toamna drepturile-şi cere
în trupul tău încă tresare o vioară

şi dacă părul tău de grâu mai scânteiază
şi plopii în amurg se înfăşoară
o frunză vrea să-ţi cânte de pe buze
şi-un anotimp mai pleacă-n paşi de vals spre gară

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul evocării

erai ca singurătatea
ucideai clipele
atât de încet
erai atât de rară
încât n-aş fi lăsat niciodată
zorii să mai apară

erai ca liniştea
auzeam doar norii
prin gând
erai atât de neasemuită
încât nu te-aş fi lăsat vreodată
să taci pe pământ

erai mai frumoasă ca o evocare
timpul te oprea
între ţărm şi mare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S

mă strâng un fel de maluri nalte de pământ
şi parcă nu mai este loc nici de iubire
mi-e trupul tânăr un ecou de arbor frânt
când pleacă o pădure veche-n nemurire

nu pot să mă ridic în secolul de plumb
când nu mai este timp de ţară nici de moarte
de sânge-i busuiocul şi lanul de porumb
pe o planetă rece, bizară şi departe

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o pasăre

nu-mi da acum un răspuns clar
auzi tu zăpada venind,
o vezi venind?
e ca o pasăre

nu-mi da un răspuns imediat
auzi tu clipa trecând
o vezi trecând?
e ca o pasăre, ca o pasăre

nu-mi da un răspuns absolut
acum
poate mâine ori niciodată

auzi tu iubirea venind,
o vezi trecând?
e ca o pasăre
ca o pasăre
e-o pasăre

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări cândva

am fost păsări cândva
trufaşe
cine-şi mai aduce aminte
sfidarea
privind eternitatea în albul ochilor

am fost trăitori de vise semeţe
ne întreceam cu fulgerele
din privirea străbunilor
înalţi

am fost cândva pene de săgeată
ţintind orizontul
a venit vremea să poposim
undeva în cuvânt
în pământ
sau într-o apă
curată

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vale cu lespezi

te-aş fi dus într-o vale cu lună
să împărtăşim acelaşi spectru
dar erai plecată în picioarele goale
prin tainele ierbii

te-aş fi lăsat acoperită de frumuseţe
dar te duceai să aluneci pe ape
să nu te mai vezi

te-aş fi părăsit într-un meandru
dar tu voiai să fugim împreună
într-o vale cu lespezi
să ne devoreze
sfârşitul

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hohote de tăcere

simt nevoia atroce să mă ascunzi
în palmele tale
cu dinţii strânşi
iar când îţi suflu de frig
tu să-ţi ridici genunchii la buze
să nu-mi pierzi toată răsuflarea
într-un sărut
şi să nu-mi mai dai niciodată drumul
la gânduri
printre degete

simt nevoia acerbă
să mă sufoci strigându-mă
cu pumnii la gură
şi eu să tac
în hohote

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!