Lista completă
Când nu ai cuvinte, simți greutatea lor...
paradox de Maria Pirlogea
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... când se prăvale
gândul peste gând
vin vremuri însemnate...
poezie de Maria Pirlogea din Prin labirintul nemărginirilor, Gânduri întoarse din drum (2015)
Adăugat de Maria Pirlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!
.. stă adevărul prins
cu ac de siguranță
între autodefinire și acuzator...
citat din Maria Pirlogea (10 septembrie 2019)
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!
... fiecare purtăm necunoscute tărâmuri
pe spinările clipei
cum amintirile ard podiditele lucruri
asemeni nouă
alcătuire
a nepotrivirii de timpuri...
Maria Pirlogea în Lacrima Maicii Domnului pe masă (2005)
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se crapă de noapte
... mă gândesc la tine
lăută de drumuri
cu imaginea ta pe retină
în ultimu-mi abur
cum darul
sub bradul necunoașterii noastre
deschide fereastra
se crapă de noapte
lumină...
poezie de Maria Pirlogea
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca loc de refugiu - ecoul
... tot mai aproape rostogolirile
parte înfrigurările mâinilor
parte tăcere până la gât în asfalt
mai pune
și lacrima celuilalt ochi
în desfășurarea rostirii
tulburării
ca loc de refugiu al cârmei
un de depărtările în largul ecoului
de nu mă uita al lui nici unde
cu un ochi mai puțin
ne revin...
poezie de Maria Pirlogea din Prin labirintul nemărginirilor (2015)
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și din visul de-o viață
... nu se puteau ascunde cuvintele
nici pomii de-o viață ai mărmuritei poteci
unde
gândul sub măgura vremilor crește
unde
nostalgii rivalizau cu Luna
ce trece
jucând tenis de câmp cu pământul
într-un dialect revolut
sub semnul
gurii ce învață s-aprindă
cerul sub inima
ce se frânge
se frânge
și din visul de-o viață
doar
gânduri ce-năbuși
în mâini...
poezie de Maria Pirlogea din Prin labirintul nemărginirilor (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podeai cu litere
... voiam să știi c-a înfrunzit uitarea
pe zidul ne-cuprinderilor noastre
lipind și dezlipind, ferestre de duminici
crângul de brațe înrobite spaimei
adăugând pe coapsa nopții
arborii lumii-întinși la drum
urarea ochiului știut își pleacă
lacrima verdelui pământ
i-atâta strălucire de ochi verde
podind cu litere de-o șchioapă, seara
odată cu lăsarea-mi peste ploi
iar luna plină
în sufletul cuvintelor
zidite cu mortar de sânge viu
iertării noastre, poate că-i eram
acel ceva ce atingeam abia...
poezie de Maria Pirlogea (2015)
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rotirile mâinii
... se-ntorc trăirile ierbii
se rumenesc la focul mocnit
și-adorm în poala uitării
și visează că dorm
și se trezesc
când râzând
când vuind
tu măsoară arămitele gânduri
de când până când
tulburare
de când până unde
îndemn
cum urcă treptele cerului, dorul
zilei de ieri și de mâine
așa drumuri bune și rele
în ploile albe rămân
tu măsoară prundișul cu pasul
de când până când
fără seamăn
de când până unde
[...] Citește tot
poezie de Maria Pirlogea (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Maria Pirlogea, adresa este: