Maria Neski

Exil

Graiul blând ce-l defineşte
Acum putem să-l neglijăm,
Căci "Veşnica pomenire" se-nteţeşte
Când viguros îl înhumăm.

Epuizată e vederea sineală
Ce repetat mă bucura,
Ce în vis se furişează
Etern spre a-l evoca.

Cerându-mi mâna în enigmă,
Logodna-n iarbă s-a-nfăptuit-
Doi vlăstari pe o peluză
Ce cândva s-au îndrăgit.

Cu doliu în simţire şi lacrima voalată,
Clopotul răsună-n cuget, de neoprit,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Neski (27 martie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te vreau!

Apari în amintiri, imaginea nu-i clară,
Dar nu te vreau aici, căci este a zecea oară.
Glasul l-am uitat, la fel şi tresărirea;
Cu tine am crezut că aflu ce-i iubirea.

poezie de Maria Neski (decembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frenia

Marchez caietul.
Mă priveşte fix.
Apar.
Pândeşte. Rigid.
Nu pleacă. Şi iar...
Aici a fost.
Revine. Mă mut.
Le ia şi pleacă. Regres.
Când vine, le mută.
Frenia. Coşmar.
Ţip.

poezie de Maria Neski
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şoaptă

Sub ochii aceştia pastelaţi, lucioşi,
Ne cuprindem lacom în sărutul fin.
Iubire îmi şopteşti
Cu chipul tău senin.
Dorinţa mă îndeamnă iar...
Ei surâd cu ochii mari-
Copii cu titlu nobiliar
Ne cred cu toţii a fi.

poezie de Maria Neski (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fapt

Cum nisipul lichidează valul spumos,
Aşa ucid şi eu.
Sub alibiul prieteniei m-am camuflat.
Răzbunarea din irisul crud nu piere.
Portretul şters execută infantilul,
Iar eu, cu apă amară, ucid ultimul om.
Acum am linişte.

poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitării mă vei da

Înot prin ape zbuciumate
Cu ochii închişi, cu faţa într-o parte,
Cu mâinile ce te-au atins,
Înotând spre pace, spre abis.
Uitării mă vei da când vei privi faleza;
Eu voi fi departe, nu mă vei vedea.
Ţinându-te de mână cu o altă trecătoare,
Uitării maă vei da.

poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals funebru

Soborul începu c-o distinsă nepăsare.
Imaşul amărât şedea sub florile-negrite-
În vals de tunici uzate...
De acum în infinit, c-o armonioasă apăsare.

În ceaţa de note psalte,
Serata zilei s-a coagulat la moarte-
Picură memorii oneste şi lente...
Când ne amintim de efemeritate...

poezie de Maria Neski (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals funebru

Soborul începu c-o distinsă nepăsare.
Imaşul amărât şedea sub florile-negrite-
În vals de tunici uzate...
De acum în infinit, c-o armonioasă apăsare.

În ceaţa de note psalte,
Serata zilei s-a coagulat la moarte-
Picură memorii oneste şi lente...
Când ne amintim de efemeritate.

poezie de Maria Neski (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supuşi

Cu privirea închinată străbatem pas cu pas anii amorfi
Şi ipocrit îi zâmbim superiorului.
Se scurge pe craniu supunerea naivă,
Iar limba se frământă să spună ce-o să simtă.

Dar n-o face...

Algia te roteşte departe de alţi robi,
Căutând ca în minus să te încarce.
Mai departe, pas cu pas lungeşti căderea.
De ce?

poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de voi

Vreau căldura soarelui victorios pe câmpuri,
În după-amiezi de tăcere împlinită,
Departe de ziduri,
Departe de zarvă,
Departe de voi.

Vreau dansul lavandei târzii
Când mă lungesc arogantă
Pe gingaşul fir al ierbii
Ce protector mă poartă...
Sunt aproape de noi,
Departe de voi.

Într-o antiteză constantă-
Gălăgie-linişte,
Gălăgie-linişte,
Gălăgie-linişte...
Oraşul viclean mă aşteaptă.

poezie de Maria Neski (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!