Lista completă, pagina 20
Taina Timpului (sonet)
TAINA TIMPULUI
(sonet temporal)
M-am străduit să țin ritm accelerat
Cu timpul fugar, către neuitare,
Din vremea când lustruiam bănci școlare
Cu antebrațe de elev premiat.
Zadarnică îmi este încercare,
Chiar dacă sunt campion la alergat
Și multe competiții am câștigat
În lupta cu viața prin destin ciudat.
El n-are somn, nici vreme de mâncare,
Cât străbate Pământul în lung și-n lat,
Pentru recolte-n toamne roditoare.
În taină, spre infinit a fost setat,
De zeitate a tot creatoare,
Să fie ca un rebel însingurat.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (13 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul de timpul vieții
DORUL DE TIMPUL VIEȚII
(sonet timpului)
Prin timpul vieții străbat cu soarta mea
Învăluită în ceață și geruri,
Ce îmi înalță sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veșnicie să stea.
Voi duce dorul vieții în eteruri,
Că-n colț de suflet dăinuie iubirea
Și făclie luminând amintirea
Din rodnice și glorioase vremuri.
Pe podul către veșnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.
Din dor de viață cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia lui Dragobete (sonet iubirii tradiționale)
PLOAIA LUI DRAGOBETE
(sonet iubiri tradiționale)
Când vine Dragobete, chiar de plouă,
În suflet se dospește armonia.
Din priviri se revarsă bucuria,
Iar dragostea se împarte în două.
Cu sentimente plouă-n România
Și se-aprind iluzii sub Luna nouă.
Cerul de sub pleoape stropește rouă
Pe ghiocei, așternând feeria.
În suflet l-am purtat pe Dragobete,
Cu taina sărbătorii amoroase,
Iar azi îmi cânt iubirea în sonete.
Las doruri în tradiții fastuoase,
Să le întâmpine feciori și fete,
În amurg cu serenade duioase.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (25 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vivat libertatea cuvântului (sonet)
VIVAT LIBERTATEA CUVÂNTULUI
(sonet virtuții cuvântului)
Cuvântul dă sufletului vigoare
Și bucurie, spre a fi auzit
În adevărul ca pomul înflorit,
Când e întâmpinat la sărbătoare.
Doar în libertate este fericit
Spiritul dreptății revoltătoare,
Ce aniversează eliberare
Din temniță-n care nu a amuțit.
Își duce ecouri în gânduri treze,
Prin vremuri de restriște și durere,
La soarta omenirii să vegheze.
În militanți își caută repere,
Ce-n noaptea minții pot să lumineze
Și împreună să spargă tăcere.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete (3 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărări prin destin (sonet)
CĂRĂRI PRIN DESTIN
(sonet familiei)
În cartea sufletului meu deschisă
La pagina sorții predestinate
Familiei de care-am avut parte,
Privesc viața-mi din papirus transcrisă.
Mă viscolesc dramele succedate
În copilăria ce mi-a fost ninsă
Încă din zori, mereu să fiu respinsă
La școala năzuințelor înalte.
Am plâns de râvna părinților uniți
Cu jurămintele de familie,
Când ai mei s-au stins de soartă risipiți.
Cât am suferit, doar Dumnezeu știe,
Că în destin de necazuri bântuit
Nu putea intra nicio bucurie.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (15 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru planeta Pământ
Rugă pentru Planeta Pământ
(sonet omagial Pământului)
S-a-mbolnăvit Pământul și mă doare
Strigătul încărcat de suferință,
Când văd nepăsare ori neputință
La spectatori privind cum viața moare.
Pe Dumnezeu îl rog să dea sentință
Pentru toți ce îi zdrobesc mădulare,
Grăbindu-i sfârșitul în defrișare,
Ca să-și asume moartea-n consecință.
Să nu pierim de-a lor necugetare,
Luminează-le dram de conștiință
Și dă-le rațiune salvatoare!
În rugă îți aduc recunoștință,
Spre a salva Pământul de poluare,
Când lăcrimează sufletu-n peniță.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Sonete dedicate, Sonete creștine
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mame în oglinda timpului (sonet)
MAME ÎN OGLINDA TIMPULUI
(sonet destinelor paralele)
În oglinda timpului când mă privesc,
De-o vreme zăresc chipul tău în mine,
Măicuța mea, că aceleași destine
Au mamele ce nasc prunci și-i ocrotesc.
Zestrea moștenită îți aparține
Și o voi păstra, cât pe Pământ trăiesc.
Asemenea ție sunt, când mi-amintesc
De vremea când împărțeam rău și bine.
Crescut-am pruncii, precum te-am moștenit,
În respect și dragoste părintească,
Prin viață să aibă drumul însorit.
În cinste și dreptate să muncească
Și-n rugă să-și ducă sufletul smerit,
Că soarta e zestre dumnezeiască.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă limbii române (sonet aniversar)
ODĂ LIBII ROMÂNE
(sonet aniversar)
În veșminte românești, ca o zână
Vine Limba Română, cu suav grai
Să cânte baladă în pitoresc plai,
Când păstorii mioarelor o-ngână.
Cu flori pe glie te întâmpin, să stai
O veșnicie ca apa-n fântână,
Frumoasă și dulce Limbă Română,
Să te slăvească rapsozii în alai!
Din armonia ta te-aș ruga să-mi dai
Buchet de idei pe-a gândului strună,
Pentru cântare la cimpoi și la nai!
Originală prin vremuri rămână
Maternala limbă, venită din Rai,
Pe strămoșescul grai a fi stăpână!
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2020)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile icoanei
LACRIMILE ICOANEI
Pe al creștinătății plai
curge Mirul din icoană,
când Sfântul lăcrimează-n Rai,
de a sufletului rană.
Lacrima-n mir se transformă
pentru candela credinței,
cu a spiritului formă
din Raiul făgăduinței.
La poarta Raiului ceresc,
creștini așteaptă chemare
să-și ducă suflet omenesc
pe-a veșniciei cărare.
Pe suflet scriu rugăciune,
la altar ceresc s-o ducă,
în a icoanei minune,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Calea, Adevărul și Viața - poezii religioase
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura în agonie (sonet)
NATURA ÎN AGONIE
(sonet verii toride)
Suspină natura în agonie,
De secetă ce frunza ofilește
Și tot ogorul se îngălbenește,
În urmă lăsând țărâna pustie.
Văpaia în calea ei pârjolește
Plantele și iarba de pe câmpie,
Când curmă viața din natura vie
Și norii de ploaie îi risipește.
Căldura a încins întreg Pământul,
Sorbind apa din râuri și izvoare,
De arșița ce și-a întins veșmântul.
Pe Domnul rog să oprească dogoare,
În moarte a nu fi deznodământul
Naturii agonizând în cuptoare.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Poeții Noștri / 22.07.2022 (22 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Maria Filipoiu, adresa este: