Lista completă, pagina 2
Portal ratat
(sculptura duhului)
în căușul inimii tale
obrajii sărutului meu se rumenesc ușor
smerenia roz a degetelor
schimbă polii magnetici ai raiului
rădăcinile mărului cresc punctul de fierbere căii lactee
pulsul colorează în busuioc
străfulgerările sunetului prin sângele orei
din cuptoarele pielii mireasma iubirii
iese aburindă
și cântă
pietrarul uranic înfige dalta
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu doar figurație
[scenariu în acvamarin]
doar martor
nu trăitor de oră singulară
întorc pendula suflării
(cu grijă să nu-i topesc arcul sub patimi)
deschid ușor ușa labirintului să nu trezesc morții
schimb cochet oja ursitei
și răstorn negrul genunii în creuzetul inimii
rolul de primadonă
doar după ce mi-am tăiat limba m-a îmbrăcat
etanș
pământul
ca o urzeală a coastelor lui Nessus
intră în carantină
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mersul prin sânge sau ultima inocență
(dihotomiile arterelor)
după ce s-a dovedit că nu pot folosi optim nici carosabilul
nici trotuarele
pentru necesarii pași ai vieții
mi-ai spus să plec acasă
strada nu-i pentru cei cu tălpi prea subțiri
aici
din orice direcție
ziua se rulează doar pe banda sulfurică
bordurile iadului
sunt ușor accesibile doar pentru cei ce i-au pus inimii
blacheuri
dintr-a mea curg păsări cu silabe aprinse în cioc
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verbul inimii
[priveghi în lacrimă]
verbul în care mă mișc bântuie lumea ca o fantasmă
uneori renegat
la toate protestele
mâinilor lunecătoare le lipsește țipătul
vântul din velă
încătușat
ticăie
inima ta învață să iasă din mare
din șolduri legănate curg voluptăți striate
surpă curcubeie însângerate dinții mei scăpați din varnița morții
lumea întinsă pe-o roată pătrată
își caută în tortură
echilibrul
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva cu o foarfecă
[ostatec între mine și foame]
și așa voi pleca
cu un surâs în care silabele fac dragoste
pe mormintele ochiului
de foame
am topit într-un trup de pasăre armura depărtărilor
fascinată de pelerinajele ierbii
încui timpul în piatră
răsucesc perfect pupila în cheia sol
și las călătoria
să invadeze celulele viului
fără să cer procură stelară să-mi șterg trupul
din rădăcinile focului
în cuvânt scutur drumurile coapte
și mănânc
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piciorul atlant al minții
și această singurătate aglomerată de urlete mute
va trece
precum rătăcita zăpadă sub ștreașina lui mai
pe corzi de-ntuneric
escaladez absențele tale prea roșii pentru ridurile iluziei
săgeți de gheață îmi spulberă gleznele
și troia sucombă înlăuntrul oasele mitice
ploaia cu oameni de tablă mi-a înmuiat țipătul
a decapitat ecoul
nu mai merg pe sunete
să nu pleznească sub mușcătura gerului struna inimii
nevăzute răni duce genunea pe umeri
îmi sângerează limba de așteptări tu unde desenezi stele
încă n-am aflat
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curbura inimii
rabatasem încărcătura de revolte
înainte de micul dejun
pâinea bine unsă cu spaimă rămânea să mucezească pe farfurie
în mâzga discursurilor politicienilor
o pupă mușca puțin din lumină
dincolo de voință
gratiile scoteau umbra din oameni
furiile îmbrăcate de la solduri erau zdrențe pe mine
vântul își ridica vela argintie
nu-mi păsa
pielea fermenta de sori minusculi
ochiul
pivota în adâncuri
ce nu știam se desprindea din piatră
cioburi de suflet construiau
un templu
străjuiți de sfinx
un vultur și un prometeu filtrau
pragmatici
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A treia zi
mă rog pentru mine
ploi de lumină să-mi împăneze zidurile gândului
ca o anafură îmi străbați nervurile limbii
primăvară despotică
și eu îngenunchez între coastele tale
ca un blestem prea copt
să-și mai dezvăluie amarul esenței
rugăciune păgână sparge văzduhurile golgotei prea crude
să mai rumenească păcatul
privirea încolăcită împrejurul strigătului
dă golul afară
scoteți-mă din mine fără milă
să-mi danseze poemele
mâini fără osii-ncleiate de neguri
mă rog să învii
după ce te-am răstignit pe diagonala pupilei întoarse în mine
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarbă gestantă
[alfabetul eului în braille]
așteptați-mă în memoria ierbii
merg pe oasele mele
stratificate
atât de unită cu mine
că nici vânturile nordului nu pot
să-mi decojească vreo umbră
din burice
ploaia îmi arde din umeri păcatul primordial
a fi în toate oglinzile fără contur este o axiomă solară
lumii îi trebuie doar stigmatul luminii să-i sângere
palmele
când coboară de pe crucea pământului
autopsia timpului meu arată clar profilul chipului
pierdut în căutări tantalice
printre faldurile cărnii
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudinea arderii
[pierderea identității]
lumina
pune-n orbită coroană
(de-i zeul sau umbra tăiată de-o lume canibală
încă nu mi s-a confirmat)
numai hlamida de carne este zdrențuită
de ciclonul timpului
apa umflă cu sete porturile celulei rebele indiferent de toanele lunii
palma apucătoare contabilizează avar
oamenii de tablă
care defrișează furioși pădurile sângelui
îmi putrezește sub limbă
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Maria Elena Chindea, adresa este:
