Maria Daniela Goea

Atlantis

iubitule
ce a făcut timpul din noi
priveşte
două statuete de fum adulmecând înfometate
mirosul oceanului negru
două stalagmite de sare cu ochi de sidef
scrutând orizontul cu îndârjirea de pe urmă
a naufragiaţilor condamnaţi la aducere aminte
nu plânge iubitule e bine aici
pe insula aceasta de zgură
unde tălpile noastre sângerânde
scriu pe nisip
un descântec în fiecare noapte
şi o rugăciune în fiecare dimineaţă
nu te teme
hidra văzduhului şi-a luat tributul
a zburat cu inimile noastre în gheare
de acum putem să ne amăgim
că suntem mai liberi decât ne-am dorit vreodată
mai albi decât perla din scoici

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de taină

în noaptea asta citeşte-mi în palmă
spune-mi că linia vieţii e drumul pe care
mă întorc cu sfială la izvorul din stâncă
unde mâinile părinţilor mă cuprind
mă adăpostesc mă închină
în numele tatălui şi al mamei
şi al fiului şi al fiicei
şi al duhului sfânt amin
în noaptea asta vom veghea împreună
albe năluci în cuiburi de iarbă
aripile noastre foşnesc precum mestecenii
aurora boreală ne-a aşezat pe creştete nimburi
ne vom chema pe nume
ion şi maria tată şi mamă
copil şi copilă
cuminţi aşteptând să se deschidă slăvile
cum proorocii au proorocit
treaptă cu treaptă urcăm scara de cărămidă
din pragul casei până în buza cerului
gutuii din grădină ne luminează drumul

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul tău

când va fi seară
strânge poemul acesta la piept
şi ascunde-te cât mai departe
de ziua care a trecut
şi de ziua care va veni
citeşte-l pe nerăsuflate
este poemul pe care nimeni
nu ţi-l va scrie vreodată
deşi l-ai aşteptat la fiecare răscruce
de drumuri şi de nopţi
când întunericul te ademenea între ape
şi străzile îţi îngropau urmele paşilor în cenuşă
este poemul pe care ai îndrăznit să-l visezi
când pânza cerului părea o lumină blurată
iar glasul ţi se risipea în ecouri de gheaţă
poemul pe care l-ai căutat în fiecare privire
care nu te zărea şi în fiecare gând
care nu era pentru tine
în fiecare anotimp care se îndepărta
cu anii tineri în dinţi

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem oriental

se făcea că eram nejudecaţi neucişi
tu dervişul nopţii şi al apei
culegând câte o fecioară în fiecare anotimp
şi sădind în loc o tulpină de mirt
eu o poveste pe care îngerul malik
ţi-o murmurase la ureche pe când adormeai
sprijinit de grumazul cămilei cu păr de mătase
căutând pe cerul nopţii
steaua sirius a înţelepciunii
se făcea că eu te aşteptam tu mă visai
că ne întâlneam între tărâmuri şi vârste
tu aveai în mâini boabe de chihlimbar
eu o lăută
tu eşti acela tu eşti aceea
primeşte darul meu alesule
primeşte darul meu aleaso
se făcea că păşeam în livada de rodii
tu îmi prindeai în păr flori de migdal şi de aur
eu te ungeam pe frunte cu smirnă
ce frumos miroase a iasomie şi portocali

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în genunchi

am scris acest poem suav
ca un arabesc de ceară topită
ca un fado neverosimil de trist
acest poem rotund şi incandescent
ca o lavă primordială şi neiertătoare
mistuind în cale zilele nopţile
am scris această poezie inefabilă
precum o pasăre-liră strecurându-se
printre gratiile coliviei
ca să înfrunte graţioasă şi nedrept de naivă
văzduhul de alabastru şi fier
am scris acest poem ca un suspin
ca un icnet ca un urlet ce sparge
vitraliile catedralelor în care fecioara
plânge în locul oamenilor
care nu au curajul să plângă
am scris aceste versuri imaculate
ca dimineţile în care noi eram copii
şi tu copac viguros în care
noi eram tineri şi tu arborele înţelepciunii

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ucis

astăzi am adunat de pe caldarâm al nu ştiu câtelea animal strivit sfârtecat însângerat aplatizat risipit sub roţile feroce care se grăbesc să ajungă mai devreme cu zece secunde la destinaţia lor anonimă insignifiantă şi blestemată
ochii lui adică ce mai rămăsese din ochi mă priveau acoperiţi de pâcla albă a morţii aşteptând să îl vindec să îl fac din nou întreg sprinten şi cald cum era înainte
am aşezat trupul adică ce mai rămăsese din trup în pământul la fel de rece ca şi el sub o tufă de lămâiţă unde am mai îngropat atâtea necuvântătoare lăsate în urmă pe şosele de asasinii lor
o pătură de frunze roşiatice îl va încălzi de acum iar mai apoi o plapumă de zăpadă albăstrie
la primăvară oasele mici vor înmuguri după care se vor deschide sub forma unor flori de culoarea fildeşului al căror parfum dumnezeiesc se va înălţa în serile de vară
deasupra străzii pe care a agonizat părăsit şi înfricoşat
deasupra ferestrei de unde călăul lui va privi asfinţitul bându-şi berea
deasupra parcurilor prin care fiinţe bipede se vor plimba agale decretând că viaţa e frumoasă şi trebuie trăită.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de dragoste pentru laleaua din glastră

în vaza de aramă cu încrustaţii simetrice
trăieşte laleaua mea galbenă
de care m-am îndrăgostit începând de ieri
o privesc pe furiş când nu e atentă şi îi admir
petalele tulpina frunzele postura princiară
tot timpul laleaua mea tace
m-am temut să nu o fi supărat cu ceva
dar mi-a dat de înţeles că nu este cazul
eu însă îmi fac griji de aceea
mi-am luat inima în dinţi şi i-am scris
o scrisoare pe care i-o voi citi astă seară
(nu sunt sigură că ea poate citi şi nici nu i-aş pretinde aşa ceva)
prin care îi voi cere iertare
pentru orice gest sau cuvânt nepotrivit
pe care din nesăbuinţă doar
e posibil să-l fi făcut ori rostit
apoi îi voi mărturisi dragostea mea platonică
şi fără de speranţă pentru că
iubirea dintre un om şi o floare este un delict
atât de înspăimântător încât ceilalţi

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!