Lista completă, pagina 87
Înflorire de flaute
După ce aerul trece prin flaut,
înflorește sub aripi de păsări
și are mirosul unei biserici
abia alăptate de rouă.
Cu mâinile altcuiva
încerc să ridic muntele
cât mai aproape de ieslea norilor,
fără să tulbur orga
ce cheamă stelele în palma cerului,
în timp ce o ușă în formă de cerc
se înroșește de așteptare.
Smerită și blândă,
duminica ascunde sub tălpi
sămânța de rai.
Până unde crește sufletul în pâine?
Până când?
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger o să-mi coase rana
Îmi plâng zăpezile sub tălpi
și inima mi-e ca un miel
în calea lupilor
ce urlă a pustiu și frig...
Unde îmi e cărarea
cu iarba care mă-ndemna
să scriu poeme?
Zadarnic rup cu mâna
țurțurii din noapte,
mi-e tot mai greu să te zăresc
și-mi pare că lumina
nu ajunge până la mine.
Chiar dacă carnea
îmi va fi brăzdată,
un înger o să-mi coase rana
si zâmbetul pe buze
îmi va încolți din nou
la prima liturghie a dimineții.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezbracă-mă de moarte
Îmbracă-mă cu tine,
îmbracă-mă frumos
în pielea ce-ți miroase
a îngerii tăvăliți în rouă
și clipele de jar
ce trec prin timpul amorțit
să-mi lase-n ochi o urmă,
aceea care învie
prin tâmpla cerului din sânge,
o înfiorare,
un țipăt de cuțit...
Îmbracă-mă în viață,
în zale de lumină
ce râd pe miriștea din suflet
când Dumnezeu sădește
sămânța de poem.
Dezbracă-mă de moarte:
mai bine fluture presat
în cartea ce scâncește!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost...
Am fost pasăre cândva,
am fost și cer sub aripile ei
și mă înțepa în piept
tot ce respiram,
nimic nu mă durea,
nici sângele făcut icoană
în lupta mea cu viața...
Am fost fântână
cu apă descântată,
eram băută când și când
de sfinții însetați
ce au călcat desculți
pe jarul lunii,
în ruga lor tăcută
cu dumicați de miere...
Am fost o rană
în rochie de dantelă albă...
Azi sunt o cicatrice
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O primă ninsoare
Aș vrea o primă ninsoare
cu tot ce e sufletul tău,
cu îngerii care stau în fereastra lui
colindând iubirea. O primă ninsoare
Aș vrea o primă ninsoare
cu tot ce e sufletul tău,
cu îngerii care stau în fereastra lui
colindând iubirea.
Să te văd cum intri pe ușă
cu iarna la tâmple
și să îți sar în brațe
mai ceva ca un copil fericit.
Să te văd cum intri pe ușă
cu iarna la tâmple
și să îți sar în brațe
mai ceva ca un copil fericit.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripă lX
Te simt cum simte un orb lumina
ce-i bandajează ochii,
când lacrimile îi ară sub piele, adânc,
și nu plânge, chiar dacă durerea
îi mușcă din carne...
Te simt ca pe o zbatere sub sticla icoanei,
atinse de buzele unui copil,
după ce și-a fărâmițat bucata de pâine vrăbiilor...
Îmi ești ca o frânghie de cer,
de care sufletul meu se prinde,
ca să urce la Dumnezeu
pentru a-i sărută cireșii din palmă,
din care ne vom face o cămașă
pentru amândoi.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În inima unui poet nu e liniște
În inima unui poet
niciodată nu e liniște,
nici ora exactă nu-i bate la ceas,
doar din când în când
i se izbesc de frunte păsări
ce țin in gheare vise scăpate
din lesa nopții.
El poartă pe degete iubirea
ca pe niște inele rupte din Dumnezeu...
Din lacrimi își tese cămăși de sărbătoare
și luna în ele își face culcuș,
când vieții îi crește la sân o cruce...
În inima unui poet
nicicând moartea nu poate intra,
Cuvântul ține în mâini
o sabie de cer!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele ce fulgeră
De dor ce-mi e de tine
îmi arde carnea;
azi scriu cu mâna ca o cruce
răsturnată-n iarbă
și păsări care zboară în derivă
îmi par cuvintele ce fulgeră
prin sângele profund și cald
ca o biserică în plină rugă.
Voi trece noaptea,
să ajung la tine,
sugrumând singurătatea
ce urlă ca un lup flămând
și îți voi așeza inima mea în palme,
cerându-ți să ții pumnii strânși
ca si când ai săruta ultima zbatere
a unui fluture rătăcit în insomnia toamnei...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba care nu va fi cosită
Da... ți-am spus că plec
și urmele mă vor durea,
la fel cum doare aripa împușcată,
agonizând în ochiul ce-l iubea!
Nu am privit în urmă,
deși mi te zbăteai în piept,
strigând să mai rămân o zi...
Acuma ard, lumina o aștept!
M-apasă crucea de cuvinte
ce au ramas orfane în mine:
Spune-mi cum să scap de lesa
care încă mă mai ține?
Cum să mă golesc de noi
și de iubirea ce ne e sortită?
Mai bine, Doamne, fă-ne iarba
care nu va fi nicicând cosită!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriu pe talpa unui înger
Acoperă-mă cu plamele tale
si lasă ploaia să se prelingă printre degete,
voi râde ca un copil la furat de cireșe,
apoi îmi vei citi din acel poem
în care mi-ai cerut să intru goală,
cu luna prelinsă pe coapse...
Eu sunt fluturele din zona inimii tale,
acela care l-a privit pe Dumnezeu
cu fiecare respirație,
rămând o pată de cer pe pielea ta
din care, zboară păsări,
când îti muști buzele de dor...
Și scriu pe talpa unui înger cât de mult ne iubim!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Magdalena Dorina Suciu, adresa este:
