Lista completă, pagina 86
Îngerii scriu poeme în iarbă
Te-am simțit cum ai trecut prin inima mea,
încă aveai pete de lună pe umeri
și umbra trupului meu
mai șerpuia în jurul brațelor tale,
ca o felină dornică să vâneze...
În nesomnul meu, ploua cu fluturi
și timpul îmi fluera prin sânge
ca un trubadur,
umblând desculț prin ploaie.
Spune-mi, cât de frumoasă sunt
atunci când,
prin toți porii sufletului,
ies îngerii din mine
să scrie poeme în iarbă?!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O limpede fântână...
Eu mă privesc în albele poeme
cum luna în palmele de ape reci
și simt cum arde-n sânge-o cruce,
ce sfarmă zidul gândurilor seci.
Mi-e iarna asta ca o rugăciune
în care sunt ca un copil plăpând,
săpând în cer o limpede fântână...
Apoi, mi-apare Dumnezeu râzând.
Te văd cum mă aștepți îngenuncheat
lângă un colț ce liniștea îngână:
și-ți jur, decât să nu te scriu,
mai bine-mi bat piroane în mână!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Atâtea vise
în ațe prinse
atâtea ploi
peste noi
minciuni rostite
sub măști zbârcite
ferestre care plâng
pe pieptul stâng
poem neterminat
în suflet zbuciumat
mame fără prunci
în hainele cu dungi
zăpezi cu dinți
în mâini de sfinți
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi
Am să strâng în brațe iarba
ca și cum te-aș strânge pe tine,
lumina va tresări ca un copil în somn
și eu voi marge mai departe pe drumul meu,
având grijă să-mi crească frumos
aripile,
ca să te pot iubi din plin cu ele...
Miros de lavandă și cioburi de cer,
ca un semn, într-o carte abia născută...
Numai tu vei afla când visul din icoană
își va face semnul crucii,
iubindu-ne într-o profundă tăcere...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ciorchinii grei
Să nu te mire
că-mi recunosc diminețile
după penele smulse din aripile îngerilor
ce-mi umezesc buzele
atunci când ard
prinsă între ciorchinii grei de vise;
sub tălpile-mi ude
se sparg clapele zilei
în mii de bucăți fosforescente,
de aceea e atât de fierbinte nisipul
din care vrei să-mi ridici altare;
sunt aici,
pregătită să te întâmpin
cu câteva flori de mirt
înfipte-n trupul meu,
să nu te mire...
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Voluptăți imperceptibile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Am să strâng în brațe iarba
ca și cum te-aș strânge pe tine,
lumina din ea va tresări ca un copil în somn
și eu voi merge mai departe pe drumul meu,
având grijă să-mi crească frumos aripile,
ca să te pot iubi din plin cu ele...
Miros de iasomie și cioburi de cer,
ca un semn, într-o carte abia născută...
Numai tu vei afla când visul din icoană
își va face semnul crucii,
iubindu-ne într-o profundă tăcere...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătate din mine
În fiecare seară pleci cu un tren nevăzut,
ieși din viața mea pe jumătate
și abia în zori revenim un întreg,
spunându-mi că buzele mele
au cea mai gustoasă aromă de cafea.
În fiecare zi
mă simt ca un înger crescut la sânul tău
mirosind a iarbă proaspăt cosită
când îmi scutur părul
fără să-mi pese
că moartea îmi suflă în ceafă...
Și chiar dacă pleci jumătate din mine,
la fel de frumos bate ceasul vieții...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer răsturnat peste noi
Au rămas urme prin inima mea,
cuvinte fără de glas
ce au buzele uscate,
iarba crescută frumos
în ochii mei
și pasărea de pe streașină
ce ne cânta în diminețile
când cerul era răsturnat peste noi.
Îți amintești cât de frumoși erau copacii
după ce Dumnezeu își trecea mâna prin ei
și noi ne sărutam goi
sub crengile lor dezmierdate?
Aburul clipelor noastre
era cel mai fierbinte,
ca niște maci
bătând toaca în sânge...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul e ca un copil...
Roata vieții
mă trece prin ea
ca printr-o ploaie de toamnă,
cu păsări ce își netezesc cărarea
spre destinații de ele știute.
Timpul e ca un copil
ce joacă șotron
în ochii mei,
nu se încumetă sa taie iarba
rămasa la fel de crudă
în împrejurul buzelor
ce ți-au frăgezit în atatea nopți carnea...
Cum să nu îți iubesc mâinile,
când îmi culegi atât de tandru
toate ridurile,
sărutându-le ca pe niște duminici
întârziate?!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flash
Vom trece prin iarnă amândoi,
voi decupa din sufletul tău o bucată
ca să îmi fac o rochie,
una care să îmi țină de cald
o viață
și seara, înainte de culcare,
vom bea vin fiert din aceeași ceașcă,
ciocnindu-ne sângele tot mai neastâmpărat.
Vom face schimb de inimi,
colindându-ne soarele
din colțul ochilor,
iar dimineață,
înainte de cântatul cocoșilor,
vei gâdila timpul în tălpi,
să nu ne mai treacă prin clepsidra lui.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Magdalena Dorina Suciu, adresa este:
