Magdalena Dorina Suciu

Da, ochii...

Îmi e de ajuns
să te ridici pe vârful picioarelor,
te voi cuprinde eu,
coborând, o secundă,
să te învăţ cum să iubeşti
o pasăre în zbor.
Da, ochii se vor închide, împreunaţi,
sub apăsarea de cer
şi numai bătaia de inimi
se va auzi,
atât de frumos conturată,
în pata de sânge,
ce va sta mărturie-
într-o carte cu file fragile de iarbă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt ploile, iubite?

E arşiţă în mine
şi lanul cu maci
e ca o scrisoare uscată
ce nu va mai fi trimisă,
iar buza de cer
îmi astâmpără setea
ce aşteaptă
la intrarea-n poem...
Să vii, la ceasul când iarba
îşi pune în lada de zestre
visul cu zei lungiţi pe ea
şi spune-mi povestea cu noi,
aceea în care eram
fluturi de ploaie,
decojiţi
din palma lui Dumnezeu.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu şi de la capăt

Te iubesc chiar şi atunci când
îţi pui şosete diferite
şi tragi din ţigară fără să fie aprinsă,
dar nu uiţi niciodată
să îmi dezmierzi sânii,
la fel ca un pianist, clapele...

Te iubesc cum iubeşte viaţa
răsăritul de soare
ce se prelinge în iarba somnoroasă...
Între noi e doar sămânţa unui poem,
mâna aceea ce depărtează discret moartea.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea îmi miroase a ploaie

Fericirea se plimbă prin mine
legată la ochi,
e ca o pasăre împuşcată
ce nu vrea să renunţe la aripi,
strigându-mi numele,
în timp ce îl rog pe Dumnezeu
să-mi facă fluturi din trupul căzut,
iar sufletul să mi se plimbe desculţ
prin cea mai frumoasă mirişte.

Fericirea îmi miroase a ploaie,
o văd ca pe o femeie
ce stă în genunchi
şi se roagă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te văd urcând un munte

Te văd urcând un munte,
pe al cărui vârf
doar păsările se întâlnesc...

În ochiul beat de clorofilă
se-afund poemele iubirii;
te văd urcând un munte,
pe al cărui vârf
se bat apostolii cu stele:
îmi faci un semn
şi te urmez precum o cavatină
ce îndulceşte-n vene
al nopţii sânge smălţuit.

Un colţ de timp a mai rămas,
un pas ce trebuie făcut...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul mut

Între tot şi nimic
curg cântec abia desluşit,
mi-e sete şi dor
de iarba ce-ar vrea să muşte din noi...

Tremură noaptea
sau luna ne arde pe glezne?

Mărul din mâini,
poartă amprenta buzelor noastre...
ah, ce-mi place
strigătul mut al trupurilor noastre
şi toată beţia din ele,
jocul acesta nebun
ce pare o talpă de cer
sub care ne vrem striviţi...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu eşti setea
ce sapă tot mai adânc
fântâna din mine,
peste care
luna îşi aşterne fruntea
în fiecare noapte
scrijelindu-mi pielea
în mod repetat
ca şi când ar face cărare
îngerului meu păzitor...

Eşti străinul acela care
cândva
mi-a dăruit cele mai gustoase mere,
păstrând şi acum
pe buze
gustul dulce-acrişor
ce a prins crustă
pe sufletul meu...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul e gata să curgă

În palmele mele
s-a oprit pentru o clipă lumina,
să fluiere printr-un gât de pasăre,
provocând ploaia
să întoarcă pe dos cămăşile arse
în care copacii nu contenesc a se iubi.

Plin de smerenie,
îmi şopteşti la ureche
că raiul e gata să curgă
prin toate vertebrele noastre,
lăsând timpul
să se afunde
într-o gură de clopot
ce n-a mai bătut de o mie de ani.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă linişte în nelinişte

Nicio toamnă nu trece
fără să nu îşi termine pipa,
trăgând cu ochiul la păsările
ce zboară dintre ridurile mamei
asemănătoare cu nişte pagini scorojite.

Printre scheletele copacilor
silueta unei lumini
dansează ca şi când
frunzele plimbă moartea în lesă.

Oh, câtă linişte în nelinişte,
un tablou cu toate culorile vieţii
bătut pe un perete inexistent...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu mi-e străin

Aceste locuri nu-mi sunt străine,
aici mi-am ascuns sub pietre
toate întrebările mele
burduşite cu sâmburi.
Mă recunosc tălpile de ceară
şi-mi dau bineţe scrise
pe ciorchinii copţi ai zilei,
iar cineva nevăzut
îmi arată dansul statuilor în ploaie.
Aceste locuri nu-mi sunt străine-
ghem de flacără sunt printre ele.

Mi-am amintit...
Cândva am închis o uşă.

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Voluptăţi imperceptibile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!