Lista completă, pagina 8
Picături de ploaie
Doamne,
mă lași să mă scurg
printre degetele tale
ca niște picături
de ploaie,
după care
mă faci așternut
poemului-
sortit să se nască.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor să ne iubim
Albastre-s diminețile
în streașina de cer
când mâna ta m-atinge
ca un poem în fașă
ce vrea să crească odată
cu iarba de pe tălpi,
tăiată apoi în cruci,
ascunse în lacrimă...
Mi-e dor să te iubesc,
să ne iubim ca două păsări
rotindu-se-n bătaia puștii
și să nu le pese!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Unde ești Tu
lumina crește din tălpi
și nu curge sânge...
Lacrimile
au ars piroanele
și cerul și-a deschis ochii
către noi.
Suntem copii,
Dumnezeu ne ia de mână
și ne împarte Pâinea la toți...
Lemnul crucii
numai e rană
și orice inimă rastignită
devine psalm de iubire.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisori întârziate
E atât de crudă iarba în mine,
nici gând ca toamnă să apară,
când din venele-mi de jar
îngerii îmi dau pe-afară!
Îți spun că frunzele ce cad
îmi sunt scrisori întârziate,
le voi citi mai pe îndelete și
nu îmi vor părea icoane sparte.
Te simt cum vii, ți-s ochii păsări
ce au ciugulit din cer:
mă văd în ei ca într-o oglindă
și par fâșie ca de fulger.
Hai să ne zidim într-o făptură,
păgâna carne să ne-o lepădăm,
inel pe degetul lui Dumnezeu-
ah, va fi ca raiul să-l gustăm!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge-mă cu tâmplele tale
Mai ninge-mă cu tâmplele tale,
e iarna aceea în care îmi număr mugurii din sânge,
în timp ce tu îți fumezi țigara...
Între noi e doar un scâncet de iarbă,
un foșnet de rochie
alunecând de pe coapsele fierbinți,
în așteptarea mâinilor, toate un zâmbet,
cu luna pierdută printre degete...
Atinge-mă, vreau să te simt ca pe o ploaie de mai,
acel aer înmiresmat,
bucurând nările mieilor fragezi,
ce nu contenesc a visa!
Mai ninge-mă cu tâmplele tale, simt cum inima poemului
bate în mine...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Litere fără de moarte
Așa cum ești, te verși în mine
și devenim un cerc de jar
ce trece pe sub aripa de ape,
scrijelind un nume în calendar.
În toată izbăvirea noastră
sângele ni s-a făcut inele,
pulsând a taină în poala nopții,
ce scrie un testament de stele.
Și ochii care-s plini de vise
vor leagăn din lumină caldă,
să facă lacrimile fluturi-
pecete pusă pe-o baladă.
Tu și eu, carte despre care se va spune
că timpul nu a trecut prin ea,
fiind litere fără de moarte:
la Dumnezeu în palme vor cădea...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum lebăda...
Te sorb ca pe niște picături de vin
rămase în potir,
îmbătându-mi ființa-
apoi îmi dai dezlegare
să culeg fructele zilei
cu buzele clocotind,
dornice să reînvie sărutul
prins în cătușe de ceară;
visele se desprind de retină
și se fac inel
pe osul dragostei noastre,
mângâind ploile
ce ne-au descântat trupurile
pe când vibrau ca niște corzi de vioară;
așa cum lebăda
sfințește apele
plutind pe ele,
te voi urma în toate:
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochi, poate încolți raiul
Dumnezeu scutură frunze în mine,
apoi le adună în palme
ca pe niște copii rătăciți...
Ca pe o rană
simt toamna aceasta,
mă doare ca și cum
ar ciuguli păsări din mine
și noaptea m-ar strivi
între pleoapele ei grele,
iar eu, te strig pe tine, iubite,
să mai treci cu mângâierile-ți
prin iarba crescută pe tălpile mele,
unde stelele își lasă jarul din când în când.
Te strig, știind că în doi,
în ochi, poate încolți raiul,
minunându-ne cât frumos pot trece ploile prin noi,
netulburând clepsidra vieții...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de lună înflorită
Ce liniște de seară e în noi,
ce umbră dezgolită,
genunchii râd în desfătare
și luna-i toată înflorită.
Prin a trupului chemare
mâna ta parcă m-ar scrie,
doar jăraticul din sânge
e început de simfonie.
Cât de pașnică e iarba,
fiind păscută de acei cai
care uneori se-aud
nechezând frumos în rai.
Ay, de pe buze curge mierea
când sărutul mi-l închegi,
iar cu genele-ți de stele
gleznele tu mi le legi.
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poveste ce încă se scrie
Azi îți voi spune
despre ochii din inima mea,
despre lacrima lor
ca o scorță de cer înnorat,
despre nesomnul lor,
tulburând stelele,
ca și când zei beți
ar fi dansat desculți prin ei...
Aș vrea să cred
că încă mai sunt acea câmpie
înflorită până la Dumnezeu,
plutind doar prin vene de înger,
înălțându-te la atingere,
durându-mă la desprindere
și tot mai vie prin tine,
bărbatul ce îmi suflă peste răni,
învelindu-mă frumos
în cămașa în care ți-au rămas
bătăile inimii-
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Magdalena Dorina Suciu, adresa este:
