Luigi Ungureanu

În simpla mea beatitudine

În simpla mea beatitudine
sunt fericit pe deplin,
plutind precum un gaz ilariant,
către lumea lui Marte.

În Marte voi găsii viitorul
stâlpului pilastru pentru care muncesc,
clădindu-l, dintr-un mousoleu plin
de cărţi adevărate, doar cu adevăr!

Divaghez cu velocitate în cyberspaţiu
ca un reper de informare,
ca un simplu ardent de lascivitate,
căutând orice segment al omenirii,
către lumea lui Marte.

poezie de Luigi Ungureanu
Adăugat de Pescăruşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima rimă

Încercând să-mi menţin ritmul alambicat
într-un nou eşalon, de noi rime, constat
cum sunt executat pe eşafod de mulţime.

Ritmul melancolic îmi tremură cadenţat
încercând fragmentat să exprime o rimă
eponimă-ntr-al vieţii, neofit, rezidenţiat.

Sunt nebun, după nebunul tău vers
şî-ncercând să scot nebunia din mine,
am dat brusc, fulgerător, peste tine

Acuză-mă! Că-mi ard tălpile nestinse de dor
de dragul tălpilor tale arzând înflăcărat.
Acuză-mă! Că-mi leg amarul, de amarul tău
Măcar acum, să se vadă iubrea din tine...
poezie.

poezie de Luigi Ungureanu
Adăugat de Pescăruşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât îmi eşti mai dragă, cu atât îţi sunt mai drag

Cu mult îmi eşti mai dragă, în fiecare care zi,
Încât nu pot să stau, nevăzâdu-ţi ochiim
Şi atunci când îi revăd, privrea mea va şti
Subtil să-şi ţină paşi, în prisma de-a zâmbi.

Cu mult îmi eşti mai dragă, atunci când îmi vorbeşti,
Atunci când îţi exprimi cuvintele trupeşti,
Atunci când îmi şopteşti, la urechi, mă iubeşti,
Cu atât imi eşti mai dragă, atunci când mă doreşti.

Cu mult îmi eşti mai dragă, cu mult îţi sunt mai drag,
Şi-n iubirea asta singur n-am ce să fac
Încerc s-o ţin ascunsă, încerc să o complac.
Cu cât îmi eşti mai dragă, cu atât îţi sunt mai drag.

poezie de Luigi Ungureanu
Adăugat de Pescăruşul
Comentează! | Votează! | Copiază!