Lista completă, pagina 12
Adierea primăverii
Ninge și tu ai ațipit în brațele mele.
Aseară, un fulg s-a coborât în șoapta ta.
Cât de frumos mi-ai zâmbit!
În colțurile gurii tale au crescut flori de mac
Văzduhul în privirea-ți s-a topit.
Ți-ai așezat mâinile pe trupul meu ca un balsam
Ochii tăi s-au deschis mai mult ca zările,
Închizând rănile,
Ți-am închis ochii tăi, cu ochii mei
Care s-au întâlnit în sferele de lumină, topindu-se-n cântec
Am strigat amândoi, unii la alții,
Până ce dimineața, către cer au zburat porumbei
Ți-am sărutat ochii cu tihna mea,
Așa cum bate vântul în adierea primăverii.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În fiecare dintre noi există moarte si iubire când ceasul tace și zeii vor să vindece rana
ne-am născut prea târziu sau mult prea devreme
eu sunt mut,
tu aripă din care odată a curs apa și sânge
hai nu știi că e dimineață și fluturii se scaldă în lumină?
tâmpla mi-a amorțit pe glezna ta ca florile tomnatice în acordul de frunze prea departe
ascultă apa umbrită din care soarele urcă la cer azi fără fluturi, fără curcubee se ascute vântul, doar pe el ascultă-l, pe bunul meu prieten cu care am îmblânzit șerpii cu o nuia de argint și acum plec pentru tine în cuvinte.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă albastră
N-am ajuns să cunosc iubirea.
Nici nu cred că există...
Ce ești tu, poartă albastră?
Și cât de ninse sunt tâmplele mele,
Acum e miezul nopții
Sunt clipele ce ard,
Dar nu se mai ridică la lumină.
Rămân ancorate, într-un stindard,
Care-și apleacă pânza.
Vei înțelege cum, peste ani lumina va pătrunde
Ca o singurătate dintr-un cireș înflorit
Nu vei vedea că ninge
Și se ascund ochii tăi în ochii mei,
În umbra de oglindă
Și atunci ca niciodată
Într-un poem te voi zidi,
Mă vei zidi, îmbrăcând-ți trupul în flori de vișin.
Ca pentru totdeauna să știi că te-am iubit.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămașa
De câte ori plouă, voi să-mi sădiți un vișin
Cămașa să mi-o ștergeti de sânge și de pete
Lăsați-mi orizontul deschis să mă îmbete!
Și flori de iasomie ca să dorm
Și pupi de maci în plete să plouă numai iarna
Un strop să se dezghețe să mă întorc în iarbă
În galbenul de lut din chilimbare pietre
Să-mi spune-ți adevărul, iubire
Și ce arde mai mult în noapte decât stelele?
Care-i oceanul vieților deșarte?
Și care nor e piatră de început?
Și ce e nemurirea, dar moartea?
Când să înnoptăm?
E prea târziu să ne trezim
E noapte, se întorc din raze stelele ca un deliciu de culori.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În acordul de frunze
În fiecare dintre noi există moarte și iubire
Când ceasul tace și zeii vor să vindece rana
Ne-am născut prea târziu sau mult prea devreme
Eu sunt mut, tu aripă din care odată a curs apa și sânge
Hai, nu știi că e dimineață și fluturii se scaldă în lumină?
Tâmpla mi-a amorțit pe glezna ta, ca florile tomnatice
În acordul de frunze prea departe
Ascultă apa umbrită din care soarele urcă la cer azi
Fără fluturi, fără curcubeu se ascute vântul,
Doar pe el ascultă-l, pe bunul meu prieten
Cu ajutorul căruia am îmblânzit șerpii cu o nuia de argint
Și acum plec pentru tine în cuvinte.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pură dimineața
Pură dimineața
Se arată cu soarele la răsărit
Cerul se vede-n oglindă
Ca un tablou de cristal
A mai trecut un veac
Fără odihnă, al nopții val
În care se pătrunde liniștea
Caii sunt orbi și eu departe
În galbene culori discrete când, răsărind
Când asfințind, până la moarte
Mă tot colindă dragostea de tine
Aș vrea să zbor dar tot se fringe a minții mele
Aur e talaz se așterne mare,
Contopindu-și norul în sfere de lumină pe obraji
Râd și plâng ca în vechea rânduială
Săgeți spre cer cu trupul de pământ
În ochi privindu-se statuile
Coboară din mit în nemurire spre pământ.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul s-a șters!
Totul s-a șters!
A curs cum marea are valuri nepereche
Un somn adânc va pribegi pe ape
Doar soarele râmâne nemișcat,
înnobilind iubirea cu silabe
Și de vei vrea o toamnă
și o vară în testament
Se vor ascunde macii.
Citiți cu inima îmbrătișată
În palma ta în focul dintre spații
Și parcă azi mă trece înserarea
Acelor clipe de cobzar bătrân,
Când pe cosițele de păr greierii
Și licuricii cântau, mirosind a fân.
Un ochi demonic, moarte și iubire
Încetinind a îngerilor aripi
Se nasc din lumină,
Când în stele împarte demiurgul
Tot ce-i vânt și seară înserare de albastru.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem sincerității
Nu pot să te uit!
în inima mea doar vânt
și tu esti departe
Poate că plouă sau ninge în calendar, șoaptele tale sunt vii, nu sunt moarte
la noapte în tren va ciopli călătorul în mâinile tale
un zid prin care zborul dragostei mele își va ciopli un copil
copilul de aur, visând la stele în căutarea ochilor tăi
nu pot să te uit!
ai crescut în trupul meu ca un copac, cu aripi de flăcări
și cât ai fi de departe, blestemul iubirii mă naște în altă piatră
găsesc cuvintele și ți le șoptesc la noapte
în inima mea luna ochilor tăi va sclipi copilul din mine, se va închina în mâinile tale alb-azurii.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mantia de geniu
A fi sau a nu fi
Din razele înalte coboară luna
Hiperion coboară prin razele de lună se ascunde ochiul sferic
În sfera de lumina pe cer știrea
Stele răsar cum și apună o mierla jucăușă pe lângă plopi
Coboară cu soț și fără soț sunt plopii în solstițiu
Apare de departe, apare Eminescu, din depărtări albastre de solstițiu
E vara boreală și soarele o sferă lumina-i tot mai albă
S-a stins și s-a înălțat
Apare Eminescu prin undele din șoapte
Alerg în vis cu tine și florile de tei
Primesc botezul ploii
Apare Eminescu în stele cufundat cu mantia de geniu,
Cu ochiul colorat în străluciri albastre.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De ce plecăm prea târziu
din aceste depărtări
deschide fereastra
aerul s-a stricat
parcă miroase a iarnă topită
într-un fum vechi de candelabru
descopăr o pasăre si e rănită lânga mine
doar vântul îmi spune ceva
e târziu, vremea ploilor de vară a trecut
vioara s-a rupt de corzile sferei
lumina dansează într-un greiere
parcă ar fi la ora trezirii de dimineață
nu-mi sta degeaba
apa si focul s-au risipit în inima mea
fecioarele au trup de statui
e o lume banală
numai capul pus pe tipsie rezistă la trăsnet
asta-i tot în jocul cuvintelor nu mai e nimeni
toți au fugit prea devreme
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Lorin Cimponeriu, adresa este:
