Lista completă, pagina 11
Mângâierea apei
Am fost la apa Carașului și am mângâiat iarba,
O pasăre mi-a trecut prin vis,
Te cunoaștem demult
Au trecut un secol, două, pe cer sunt numai stelele,
Sclipind în zarea către paradis
Nu înțelegi că ninge?
Și mâna ce te mângâie a înverzit un pic
Atâtea veri pribege se ascund în ploi
Ne ștergem uneori de timp în marea de cuvinte
Am fost la apa Carașului
Din Odiseea lui Homer pești galbeni se sărută cu nuferi pitici
Se aprind pe dealuri flocuri în câmpuri cu licurici
Noi nu mai suntem calzi!
Aici sunt substantive ce ning spre verde.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul s-a oprit!
Cinci degete se împrăștie în mine ca o umbră
Umblu pe ape, soarele din ochii tăi e visător
Cosași se duc la apă
Dimineața plutește ca un puf de păpădii,
Mă așez lânga tine cu trupul răsărit din soarele dimineții
Te întreb: Ți-e cald sau ți-e frig?
Afară e lună plină.
Cinci degete mă mângâie,
Uneori mă ceartă
Eu le sărut palmele cu gura, descântundu-le de deochi
Atât de încet auzindu-se, lumina din cernitele izvoare
Vântul s-a oprit!
Semnele zăpezilor din mine seamănă cu fulgii de zăpadă Nenăscuți din căușul palmei cu cinci degete.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul dimineții
Dimineață!
Culorile soarelui răsărind
Ca un șoim ce caută lumina
Unul se unește cu doi,
Umbra cu liniștea frunzelor de trifoi
Urcă spre cer fluturi cu dreptul la zbor și odihnă
Pusta mustește de stele ulcioarele
Câmpul despică liniștea
Își trece razele prin oglinzi
Duminica, ochii păsării sunt aprinși
Poteci de lup alb neumblate tot latră la moarte, în noapte
Luciul apei sclipește pe spatele unui pește
Se citește aurora ce tot dansează,
Amestecând vraja și serpii în poartă
Așteaptă vântul să construiască cântecul mierlei.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bobii de muștar
Toamna asta prea lungă, deschide ferestrele în zare
Ne prindem de mână prin frunze în bobii de muștar
Focul se aprinde în vetre
Fânul cosit e amar
Alergăm pe aripile vântului
Liberi ca o eșarfă de mătase albastră
Am trecut de poem
Mâna îmi tremură pe obraji tăi
Ca sângele, clocotind de dragoste,
Scriu cu penița de înger pe cer litere,
Din calendarul astec pe spatele unei corăbii
Mai târziu ne vedem ninși de parcă am adus iarna
Ne strângem în brațe de la răsărit până la apus,
Așteptând miezul nopții să-și bată ceasul iubirii.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele roz al iubirii
Am uitat să te strig în fiecare dimineață pe nume
Afară zorii își trezesc iarba
Cântă cocoși și în memorie chipul tău stă ca o cosânzeană, Desprins din poveste tot jucându-se
Mâinile tale cu ploaia ai devenit clară,
Ca răsăritul de soare
Balurul își varsă capul în zăpadă florilor de cireși rănit în zbor De o pasăre moare cercul se închide în sângele roz al iubirii Șade vântul la pândă, numărând stele, căzindu-ți în palme
Parcă prind o nălucă ce îmi aleargă
Prin zgomotul pașilor tăi de felină
Primăvara s-a urcat în munți, așteptându-și iubita.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar tu
Doar tu ești atât de repede ca apa
Doar tu luminezi,
Ce zi e astăzi când în ochii tăi verzi
Se aprind culorile smaraldului și greierii cântă a voioșie?
Adorm pe mâna ta caldă ca un copil ce caută iubire
E seară și iubirea se ascunde în bobul de grâu
Mierla aduce pacea
Respir un pârâu și murmurul lui e tot ce simt
Adierea inimii tale azi.
Mâine ne întâlnim cu palmele în iarbă
Jucându-ne de-a pitulata,
Până ce șoimii în zborul lor
Se cioplesc de nori în cuvinte și astfel ne tot strigăm
Ne tot chemăm, șoptind un ecou din glasul îngerilor.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adierea primăverii
Ninge și tu ai ațipit în brațele mele.
Aseară, un fulg s-a coborât în șoapta ta.
Cât de frumos mi-ai zâmbit!
În colțurile gurii tale au crescut flori de mac
Văzduhul în privirea-ți s-a topit.
Ți-ai așezat mâinile pe trupul meu ca un balsam
Ochii tăi s-au deschis mai mult ca zările,
Închizând rănile,
Ți-am închis ochii tăi, cu ochii mei care s-au întâlnit în sferele de lumină, topindu-se-n cântec
Am strigat amândoi, unii la alții,
Până ce dimineața, către cer au zburat porumbei
Ți-am sărutat ochii cu tihna mea,
Așa cum bate vântul în adierea primăverii.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovat de prea multă iubire
Toate trec ca fumul pe ape
Dar inima mea s-a oprit sa mai bata
adio își spun cuvântul
păsările și-au ciocnit aripile de piatra zborul ciocanelor minții e tot mai greu
Sint vinovat de prea multă iubire între mine și Dumnezeu
E o apa limpede fara poduri doar cu glasuri de îngeri curați
miezul nopții se intoarce-n balanta
ziua, dinții își ascute păpușa
știu că va ninge cu ferestre și chei ce deschid cerului ușa
E prea târziu pentru cuvinte din moartea înserării
clopotul suna
lupii se întorc în orbite și se privesc în ochi, pătrund către luna latrind către luna
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina dintre lumi
Plutim uneori- când deschidem o fereastră
Când despicăm cerul cu gândul spre moarte e un pas
Dar liniștea cerească la Dumnezeu ne cheamă
Hai sa fugim
Norocu-i ca și moartea
Tot umblă și desface lumina de întuneric
O clipă de lumină ne fie călăuză
Din berze albe stropi albesc în întuneric
Ești tu, iubita mea.
Ce în viața îmi încape cu lumânări și stele
A mirosind a tei și albăstrele
Ne prinde întâmplarea descoperind ursita
Ce se întoarce-n lutul vieții.
Ca un cor de păsări
Seitan regal
Se plimbă între muzici, scăpând-și valul
Lacrimi pe o pleoapă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o zeiță în templul solar
Vântul scapără stelele în lac
Ochii tăi îmi aprind inima ca pe un șoim
Mâna ta mă mângăie ca o zeiță în templu solar,
Apusu-i răsărit înconjurat de ape limpezi
Nu înțeleg vântul în dimineața asta,
Dar ție îți înțeleg adierea inimii tale
Bate cu pulsul sângelui meu, odată ca două cristale
Eu sunt curat în poemul acesta, ca fluturii atinși de lumină
Mâinile mi se spală în lumină ca două sinteze
Port și acum macul aprins și inima ta lângă inima mea
Depărtarea e o pasăre ce zboară și ninge spre ochii tăi,
Ce sclipesc undeva când te ascunzi printre stele.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Lorin Cimponeriu, adresa este:
