Lorena Craia

Complot

Sunt o furnică jos, în pământ,
Sunt rămurică în ploi şi în vânt,

Sunt o pedală-n roţi de olar,
Sunt o petală-n câmpul stelar,

Sunt un firicel dintr-un izvor,
Sunt un căpeţel de peţiol,

Sunt bob de grâu din moara de vânt,
M-adun în pârâu, din când în când.

Sunt o stihie a-ntregului tot,
Când moartea şi viaţa cad la complot.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diavoli în şir indian

în lumea asta subţire şi netedă
ca o foaie de calc
leşurile noastre se rostogolesc
bolovănos
până la prăbuşirea
în mocirla cerului
iar unii lasă urme
la care şi diavolii se-nchină
în şir indian

dumnezeii scuipă-n sân
de nelocuirea lor
în strana Căii Lactee

ori n-au loc nicăieri
ori nu ştim noi
cum şi de ce îi locuieşte
moartea

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sărac

Şi plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă,
Ce-mi creşte în odaie,
De rouă şi de ploaie.
Cu mâinile-amândouă,

Vă dau din rouă vouă;
O stea din două-n două
Se-aprinde în văpaie
Şi plouă, plouă, plouă,

Pentru câmpia nouă.
Cu mâinile-amândouă,
Aprind stele-n odaie,

Pe ceasul meu de paie,
Ce-arată ora nouă;
Şi plouă, plouă, plouă...

rondel de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eden reprobat cu bucurie

pe drumul iernii mele
este toamnă
încrengăturile de brad neputincioase
îmi seamănă a case
ori a ninsori ca o chemare ancestrală
spre muchia unde
singură şi goală
îmi stă la căpătâi o siluetă care
mă-nvaţă despre zborul de egretă

ce dacă-mbătrânesc
îmi spune-o piatră

am timpul necesar pentru a desprinde
copilul de o mamă ce se vinde

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amănunte

cine-ndrăzneşte să-mi explice
traiectoria lunii care-a uitat
să se ridice
pe dealuri bătute în cuie

ea doarme lângă sâmburele de gutuie
şi din odihna ei înţeleg
aşezarea pe diagonală a câmpurilor de caprifoi
amestecate cu oase şi noroi

să n-o deranjăm din această latenţă
nimic anormal

are şi luna dreptul suprem
la o frumoasă demenţă

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋntr-o după-amiază oarecare

istoriile se scriu
lângă sobe de teracotă
şi mese goale de lemn
ca un îndemn
care perpetuează
amiază după amiază

se scriu pentru a fi citite
pe ascuns
de cei care n-au nevoie să ceară
dreptul de a cânta la chitară

e de ajuns
pentru a trece mai departe
într-o după-amiază oarecare

când liniştea din jurul tău
devine semn de întrebare

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marisa

la umbra unui pom pitic
Marisa îşi pregăteşte
seara florilor de tei

şi de-acolo, din bordei,
strânge chipuri de femei tăcând
ţesând borangic

pentru bărbaţii care sapă
şanţuri provizorii
de la carul mare până la carul mic

iar dacă din întâmplare
vreo stea le-a scăpătat
să fie pentru femeile din sat

şi pentru copiii care încă

nu i-au aflat

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închide ochii

nu este bine să m-apropii
de mijlocul fierbinte al femeii
o pot privi oricând
prin gaura cheii
cum îşi dezbracă noaptea de pe umeri
de pe coapse
cum se întinde pe smochine arse

închide ochii şi atinge
această buză
care-ţi vorbeşte despre lumina
indecentă şi difuză

închide ochii, cititorule,
nu te sfii
dar când înghiţi în sec
mai bine nu clipi

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocile imposibile ale grilajului crăpat

o radiografie a simţurilor
este necesară
atunci când, în loc să urci pe scară,
măsori distanţa de la tine la vârful piramidei
şi înţelegi misterul Semiramidei

sau pur şi simplu înţelegi noţiunea de mister
pentru că proştii se roagă de-a-ndoaselea
ei se uită spre cer

fără să ştie că de fapt răspunsurile pot veni când şi când
doar de undeva din pământ

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii îndură pe zgură

când am deschis ochii
era întuneric

când am gângurit prima dată
gâtlejul mi-a înţepenit

şi cântecul tău de leagăn
îmi suna a tunet

mi-aţi adus toţi sfinţii
icoanelor de aur
şi îmi erau străini

mi-aţi adus liturghii
cântate în strane
şi îmi erau metale şi plumb

în nodul pământului
plin de pustiuri şi eu
nu aveam timp

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!