Liviu Reti

Sângele voinicului...

E floarea ce răsare tot mai rar,
Căci sângele, acum, renaşte în zadar.
Şi doar voinicii din istorie o cunosc,
Căci cei de azi bravează în anost.
Pe culmi şi piscuri ea răsare,
În locuri adormite de uitare
Şi săgetează vârfuri ancestrale,
Cu sânge de minuni normale.
Minune renăscută printre noi
Revino blând, ne scapă de nevoi
Şi creşte astă floare peste ţară,
Căci suntem la răscruce abisală...

poezie de Liviu Reti (9 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce faci leoaico?

Ce faci, leoaico?
E tânără iubirea?
Acum, când nori petrec
peste-al tău pat de catifea.
Ce spune ziua
şi ce mai spune clipa?
E veşnică iubirea?
Tu te-ai întors la ea?
Cum este marea
şi ce se vede-n zare?
E nesfârşita-ngrijorare
sau doar un vis de acadea?
Doar timpul este cel vremelnic
şi bun sfătuitor.
Alege, astăzi, clipa
şi jocul infinit,
cum alerga odată tipa
lângă al său iubit.

poezie de Liviu Reti (17 august 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Mă simt pierdută cu ostaşii-n spate
şi cercul se strâmtează evident,
în traiul zilnic şi deloc decent,
lipsit de orice urmă de normalitate.

Alunec către valea plângerii murdare,
cu tot ce-nseamnă ea pe-acest pământ;
şi orice urmă de sacralitate-n gând
mă ţintuie durabil în mirare.

Aş vrea să mă întorc în altă eră,
când zilele erau pecetluite şi de ceară
şi jocuri lungi mă regăseau afară;
nu, urmărită... şi-n efect de seră.

poezie de Liviu Reti (27 iulie 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

Acum, pe cerul grav
Contemplu sincer frunza,
Iar lujeru-i firav
Ne mătură peluza.

Observ culori spectrale
Şi o ridic spre soare,
Îi simt conturul moale
În mâna-mi arzătoare.

Mă farmecă culoarea
Şi-i simt mirosul pur,
Cum îmi transmite marea
Culoarea de azur.

Ea părăseşte pomul
Pe caldarâm sau lan
Şi-o mătură tot omul
Cu sârg şi an de an.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (22 noiembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţa violonistă...

A prins arcuşu-n mână,
Vioara deopotrivă,
Visarea-i stă în gând,
Cântarea se adună.
Mirate curg solfegii
Şi note curg la vale,
Se miră chiar şi regii
Din turnuri muzicale.
O ploaie ne încântă,
De sunete plăcute
Şi cerul tot îngână,
Doar afirmaţii mute.
Întinse pe câmpie
Se bucură-n surâs,
Superbe flori de ie
Ce-au răsărit din plâns.
Mirat, al feţei ochi
Îşi arcuieste trist
Al fetei lung deochi,
Ce speră-un violonist...

poezie de Liviu Reti (11 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indemnul şcolarului

Hai la şcoală! Hai, acuma!
Timpul nu aşteaptă.
Lasă grijile la muma
Şi un plâns în şoaptă.
Hai, fi primul ce învaţă,
Alfabetul e frumos,
Şcoala veşnic e povaţă,
Haide, fii curios!
Alţi copii la şcoală sunt
Din acelaşi an,
Jocul lor pe-acest pământ
N-o să fie-n van.
Semne, litere se-mbină
Cald şi armonios,
Timpul nu stă în odihnă,
Dar trece frumos.
La sfărşit de an şcolar
Coroniţa o aşază,
Peste fruntea de ştrengar,
Ce frumos visează.

poezie de Liviu Reti (17 septembrie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 an

Clipe trec peste gând,
Azi, sunt doar un mormânt
Cu-amintiri în cuvânt,
Ce se sting doar arzând.
Numai eu pot să zbor
Către-un cer infinit,
Într-un trup odihnit
De-alinare şi dor.
Nu aştept nici acum,
Nici-un semn, nici-un gând,
Doar sclipiri rând pe rând
Se topesc, se fac scrum.
Eu, vă las într-un gând
Şi-o să trec într-o stea,
Numai eu, numai ea
Peste voi, peste rând...

Sibiu... 08 ianuarie 2022

Dumnezeu să te odihnească în pace, tată!

poezie de Liviu Reti (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea naţiei

E tot mai absentă, slăbită şi rea,
Privirea-i atentă la golul din ea.
Clipeşte prea rar pe ritm somnolent
Şi-aşteaptă un har micuţ, emergent.
Reacţii prea scurte şi prea ascuţite,
Cu temeri din iurte lucind pe cuţite.
Agonia creşte prin laţul prea strâmt,
Doar gândul luceşte, dar n-are cuvânt.
Acţiunea-i oprită şi jocu-i murdar,
Privirea-i mâjită cu sânge-n trotuar.
Minuni nu apar pe cerul închis,
Doar clipe dispar în cerc compromis.

Roşu... 12 martie 2022

poezie de Liviu Reti (12 martie 2022)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filă de letopiseţ

Închis în cercu-mi de oval,
Doar sânge sorb dintr-un pocal,
Visând prin conurile reci
Uitat, stingher că nu mai treci.
Stigmaţii cântă viitorul
Şi nimeni nu le-opreşte zborul,
Ei biciuiesc cu-a lor aripe
Fugarul timp ce curmă clipe.
Figuri de-o geometrie plană
Înconjură o faţă diafană
Şi te disting dintre paiaţe
Fecioară mândră-n abnegaţie.
Privirea-mi se urcă din picioare
Şi ochi te caută în zare,
Iar gândul aruncat răzleţ
Rămâne filă de letopiseţ...

poezie de Liviu Reti (12 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tine femeie

La tine femeie, mereu îmi e gândul
Şi pagini de cărţi răsfoi-vom o mie,
Pocalul de viaţă ne-a prinde sorbindu-l,
Când stele răsar, către cer dinspre glie.

Puterea în rod să te ţină cuprinsă,
Cu zile şi nopţi peste corp neîntinat,
Miresme de floare gingaş neatinsă,
Păşească vremelnic într-un corp de-admirat.

Aruncăte-n valul ce trece mereu,
Cu al tau sân trufaş, dezinvolt.
El străpunge şi ochiul de zeu,
Ce priveşte răpus, chiar de-i mort.

Bucureşti... 8 martie 2020

poezie de Liviu Reti (8 martie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!