Liviu Drăghici

Vocea

O voce sublimă mă-ngână calm
Şi o sclipire mi se-nvăluie, pretutindeni
Mă acaparează şi-mi preia atenţia ochilor
Şi surprind o mişcare vioaie
Un amestec de libertate şi plăcere
Şi-mi aduce-n minte un sentiment nostalgic
Ce-mi măsoară diferenţele actuale
Şi cele de odinioară
Aştept şi altă clipă
Pentru că o clipă bună
Poate genera şi altele mai bune
Mă cuprinde o emoţie a liniştii
Un susur vesel, dar neclar
Însă cât ar mai dura nu mai contează
Atâta timp, cât o clipă din prezent există
Căci oricât am dori..
Timpul nu poate rămâne la fel.

poezie de Liviu Drăghici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul

Reflecţiile parcă mă duc în altă lume,
Curg cu frică spre necunoscut
Şi chiar de întâlnesc obstacole
Ele vor continua să existe

Agitaţia sublimă îmi arde răbdarea
Pentru că observ cum în sus totul e lin
Dar în partea de jos nu se linişteşte
Şi totuşi amândouă sunt din aceeaşi lume

O ferigă pare fericită, alta tristă,
Una îşi descoperă punctele negre,
Alta se înfăţişează doar în veselie verde,
Dar toate sunt şi trăiesc la fel

Noi ne întoarcem şi reîntoarcem,
Ne privim şi ne uităm,
Ne atingem şi apoi ne împingem,
Ne etalăm şi ne închidem
...

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Drăghici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tren

Trenul nu stă...
Dar nu stă deloc şi continuă să mă lumineze
Este vorba de trenul plăcerii,
Cel care-mi săvârşeşte o săvârşire interioară imensă
Şi cel ce mă face să mă simt ca o pădure întreagă în culmea fotosintezei
E un tren ce mă duce către o destinaţie la care nici nu ştiu să fi visat... dar acum visez
Şi mă iau fiori reci şi calzi
Şi dintr-o dată se simte o schimbare
....
Se duce lin, ca o pană de struţ
Şi alunecă în viteză
Şi e arzătoare şi puternică
E acea privire! Este sclipirea ca din basme din retină
Ce lasă o vrajă de nedezlegat
Îmi aprinde sufletul ca un incendiu
Ce se extinde treptat-treptat
Şi persistă-n a ei profunzime şi focar
Ca-ntr-o pădure aprinsă de conifere
Mă pierd în a ta lumina romantică
Simt cum aş putea fi printre miliarde de alte lumini

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Drăghici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!