Lista completă, pagina 3
Înveșnicești privirea
Înveșnicești privirea
cu cerul tău albastru
și desenezi sclipirea
minunilor de astru.
E iarăși primăvară-
coroană fără rege,
când clipa ta solară,
nu are nici o lege.
Și-n pagină se-așează
vibrații de cuvânt,
să simți a vieții rază,
pe umezit pământ.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între prezent și viitor
Fantoma imperciptibilului e scufundată
În ozonul veșnicei aroganțe.
Necazul fulgerător de bestial
Își va pierde veninul deșertăciunii
Peste machiavelicul cuprins de libertate.
Veacuri se vor perinda, râuri se vor scălda
În lacrima îngăduinței, iar dulcea Casiopee
Va murmura șoapta Domnului din Înaltul Cer.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între întuneric și pământ
Lumina, ca un argint viu,
imprimă în dimensiunea
necunoscutului
diferența între întuneric
și pământ
dintr- o fântână
a peșterilor
ce izvorăsc milenar.
Se reîntorc umbrele
singurătății.
În surdina
spectaculară
peștera e un templu
stoic,
cerandu- și
fulminant
țipătul tainic
al găurii cerești.
Lilia Manole
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi de Cupidon
Săgeți cucernice de Cupidon,
Scrutându-mi pașii,
Evadează din ochii tăi.
Ce adevăr e să simt prin constelații
Eposul lor, al ochilor,
Preschimbat în sublimă vecie.
Mă ademenesc himerele, furișate
În gheața spiritului, inocent,
Și prea departe de spațiul-pereche,
În care îmi vei dărui Miracolul zeiesc al definirii...
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neant și sublim
S-ar putea să ne pierdem
În necuprinsul, legiferat de zei,
Și să dansăm ca doi necunoscuți, aleși,
Sosiți la Balul Sublimului magnific.
Printre flori cu rouă de cleștar,
Să pierd pantoful alb,
Și tu, cu sclipire de magician,
Să-mi chemi inima printre miile de stele,
Ce licăresc în înaltul cerului, deghizat și-nveșnicit.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre noi primăveri
Din primăverile speranței,
Ce își păstrează veșnicia,
Răsare o zi în a mea viață,
Să-mi binecuvînteze firea.
O zi cu-o floare albă-n piept
Și alta -purpură, aleasă
De închinare pentru dragi,
O prind la piept în zori, frumoasă.
Și-n inocența însorită
A sufletului ce reînvie,
Răsar, din primăveri, culori
De dor de flori și armonie.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre Absolut
Letargica goană după valsul morții
Se sfârșește într-un amar de nesomn,
Străpuns de paradisul de cuvinte
Și de taine poetice,
Inexplicabil de concave și indisolubile.
Gratitudinea ochiului, setos de adevăr,
Cerne sofisticata mea viață,
Căzută în naufragiul marilor iluzii.
Astfel re-naște pauza dulcelui sens
Dinspre mirificul cutremur de adevăr spre Absolut.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intenționat primăvara
Intenționat primăvara
imprimă
miracolul ființei
vis fluid
în fața urletului
și-a disperării
dispare
frâu imaginativ
baricadează senzații
te surmenează
plăcerea
trecerii:
-Așa
condamnă-mă
nu am fost bun
cu cei răi
așa
ucide-mă
mi-am asumat
imponderabilitatea
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Față în față
Duioasa ta abolire a timpului
Mă aduce în matricea eternității,
Să ne unim într-o fărîmă de absolut
Și să avem ambii un contratimp.
Să ne așezăm față în față
Și predestinare să ne fie
Drumul înalt al dragostei.
Calculînd o intermitență,
Să salvăm rodul iubirii.
Tăcerile tale fără seamăn
M-au coborît într-un cosmic izvor,
Suprem și imanent.
Am plecat spre Sine,
Să fim față în față-
Tu ești...
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
La sfat cu liniștea
Tresare luna, de pe canapea,
Fulgii zimțuroși îmi taie timbrul,
Citesc liniștea, pe căt s-ar mai putea,
Dar nu o închid în al ei templu.
Ea e mult mai slabă: se ascunde,
O stropesc, și - i cer mereu iertare,
Geamătul ei haric, cu mai multe unde,
Scade, geme, scade, și geamătul dispare.
Iar tresare luna, stele sting curentul
Liniștii, ce zumzăie, ca o albină,
Cineva la cer și- a regăsit versetul
Biblic, precum biblică e liniștea divină...
poezie de Lilia Manole (29 aprilie 2017)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Lilia Manole, adresa este: