Lev Tolstoi

Numai ce e spiritual în viaţa noastră există cu adevărat. Astfel, noua conştiinţă a adevărului spiritual e un fapt împlinit, chiar dacă această conştiinţă n-a căpătat sau nu va căpăta niciodată (din pricina morţii, de exemplu) traducerea în fapt. Spiritul e în afara spaţiului şi timpului, de aceea conştiinţa, dacă este într-adevăr spirituală, sinceră, atunci s-a săvârşit deja măcar în intenţie.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i adevărat că ispita gloriei lumeşti îl părăseşte pe om în momentul morţii, adesea e invers, în clipele astea se intensifică, ca şi în toate faptele eroice deşarte. Aproape în toate motorul e vanitatea. Da, vanitatea, gândul la gloria lumească e unul dintre obstacolele principale în calea dăruirii vieţii tale pentru slujirea temeiului spiritual din afara ta şi din tine: din afara ta înţelegând tot mai limpede cerinţele Lui, iar dine tine subordonându-ţi tot mai mult viaţa acestor cerinţe.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă este să admitem că viaţa omenească poate fi condusă de raţiune, atunci se nimiceşte însăşi posibilitatea vieţii.

Lev Tolstoi în Război şi pace (1869)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa e cercetarea esenţei spirituale, cunoaşterea e cercetarea corpului, materiei. Conştiinţa este ştiinţa idealului perfecţiunii şi a raportului dintre tine şi el. De aici izvorăşte desăvârşirea morală. Cunoaşterea este ştiinţa lumii materiale, inaccesibilă în condiţiile timpului şi spaţiului, a nemărginirii lor, şi de aceea nimic nu izvorăşte din ea.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încep să mă obişnuiesc cu recunoaşterea iubirii ca principală şi singură faptă a vieţii. Cel mai important e ce gândeşti. Nu pot insista destul asupra faptului că cine vrea să trăiască adevărata viaţă trebuie mai înainte de toate să facă efortul de a atinge viaţa adevăratâ in gândurile lui, cand rămâne singur cu sine. E uimitor cât de puţin se ştie acest lucru.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spun că orânduiala statală e bună sau rea şi că trebuie sau nu trebuie să faci politică, spun doar că, înainte să se ocupe de politică, fiecare trebuie să se ocupe de viaţa lui, de sufletul lui, şi că cele mai înţelepte măsuri politice într-un stat cu 100 milioane de locuitori au mai puţin efect decât îndreptarea morală şi religioasă a vieţii unui singur om din aceste 100 milioane.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, eu, L. N., eu, scriitorul, eu, cerşetorul, eu, ţarul, este o mare rătăcire. De aici vin toate suferinţele oamenilor. Există numai Unul şi nenumărate manifestări ale Lui, dintre care una este cea pe care o consider sinele meu. Şi ar fi bine să nu recunoaştem manifestarea Lui în sinea noastră ca pe "eul" nostru separat, ci să simţim în noi acel "EU" şi să trăim prin El. Trecem prin cele mai diferite şi inevitabile amărăciuni şi suferinţe dacă trăim în rătăcirea că "Eu" este "eul" nostru.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de toate trebuie să înţelegem că nu există şi nu poate exista nici o ispravă, nici un fel de eroism, nimic "măreţ". Există numai îndeplinirea şi neîdeplinirea datoriei. E ca şi cum grăjdarul, curăţând grajdurile, plugarul sau cosaşul ar vorbi despre ce mare ispravă, ce faptă eroică, măreaţă au săvârşit ieri curăţând grajdurile sau terminând de arat ogorul sau de cosit fâneaţa.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

La gândul faptelor pe care urmează să le săvârşeşti şi, dacă poţi, în timpul săvârşirii lor, întreabă-te: de ce faci ce faci, pentru tine, pentru Dumnezeu, pentru cugetul tău sau pentru oameni, pentru aprobarea lor. Întreabă-te: ai face acelaşi lucru dacă ai şti nu doar că nimeni nu va afla despre asta, dar şi că acestă faptă, care ţi se pare bună, va rămâne pentru oameni un motiv să te judece.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efortul îndreptat spre dominarea "eului" corporal şi semicorporal de către cel spiritual, spre desăvârşire, spre apropierea de Dumnezeu, spre purificarea de sine, este binefăcător în foarte multe privinţe şi mai ales fiindcă mă eliberează de preocuparea (care încă mă mai stăpâneşte) pentru gloria lumească. Efortul întregii vieţi trebuie să aibă ca principal scop apropierea de Dumnezeu, şi atât.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!