Lista completă, pagina 4
Iată, viața fericită e un flururaș vremelnic,
Ce seamănă cu dorința, care-astâmpăr nu găsește,
Și care le vrea pe toate, neiubind nimic temeinic,
Și apoi, zburând spre ceruri, acolo se liniștește.
catren de Lamartine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
- istorie
- Istoria este ecoul a tot ce cade pe drumul neamului omenesc.
definiție clasică de Lamartine
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Egalitatea de instincte reprezintă rudenia între oameni.
citat din Lamartine
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există mai multe dovezi într-o lacrimă decât în toate muzeele și bibliotecile lumii.
citat din Lamartine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea adevărată e rodul copt al vieții.
Lamartine în Graziella (1 august 1849)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea e tot atât de neclintită ca și natura.
Lamartine în Raphael (25 iulie 1849)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
- relație
- Relațiile sunt jurăminte tacite pe care morala le poate dezaproba, dar utilitatea le scuză și fidelitatea le justifică.
definiție de Lamartine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul e ca un arbore pe care îl scuturi spre al face să-i curgă fructele; pe om nu-l zguduie niciodată fără a-i face să curgă lacrimele.
Lamartine în Graziella ( (26 iulie 1849)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Byron va rămâne în spiritul oamenilor asemenea uneia dintre acele făpturi fantastice care par create de magie mai curând decât de natură, care uimesc fantezia, înflăcărează inima, dar nu satisfac nici rațiunea, nici conștiința.
citat din Lamartine
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul trecut
Împinși făr-încetare spre liniștit liman,
În etern întuneric pierim delaolaltă,
Și nu se poate oare pe-acest etern noian
S-aruncăm ancora vreodată?
O, lacule senine, un an nu s-au plinit,
Și lâng-a tale țărmuri ce dorea ea să vază,
Acum vezi că șed singur pe-acea piatră mâhnit,
Pe care ea iubea să șază.
Așa gemeai atuncea sub stânca de pe mal,
Sfărmând a tale ape de țărmurile oable,
Așa arunca vântul spuma de pe-al tău val
Pe ale ei picioare albe.
Tu știi că într-o sară pe-al tău luciu pluteam,
Iar sub cer și pe ape era tăcere lină,
Numai a vâslei plesnet când și când auzeam,
Lovind a ta apă senină;
[...] Citește tot
poezie de Lamartine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Lamartine, adresa este:
