Lista completă
În adâncul inimii mele
Se-aude un cântec fără versuri
Un cântec ce trăiește
În sămânța inimii mele.
Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament;
Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană
Și zboară, dar nu peste buzele mele.
Cum să îl cânt?
Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc;
Cui să îl cânt?
Căci locuiește în casa sufletului meu
De teama urechilor pline de sensibilitate.
Când privesc în mine,
Văd umbra umbrei sale;
Când îmi ating vârful degetelor
Îi simt vibrațiile.
Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezența,
Așa cum un lac reflectă stelele strălucitoare;
Lacrimile mele îl dezvăluie,
Așa cum picăturile strălucitoare de rouă
Dezvăluie taina unui trandafir veștejit.
Este un cântec ce s-a născut din contemplație
Și adus la suprafață de către liniște,
Evitat de larmă,
Îmbrățișat de adevăr,
Repetat de vise,
Înțeles de dragoste,
Ascuns de trezire
Și cântat de sufleteste cântecul dragostei.
Ce Cain sau Esaul ar putea să-l cânte?
Este cu mult mai parfumat decât iasomia;
Ce voce l-ar putea înrobi?
Este pecetluit la inimă, ca taina unei fecioare;
Ce coardă l-ar putea face să vibreze?
Cine îndrăznește să uneasă urletul mării
Cu ciripitul unei privighetori?
Cine îndrăznește să asemuiască strigătele unei furtuni
Cu suspinul unui copil?
Cine îndrăznește să spună cu voce tare
Cuvintele pe care numai inima le poate rosti?
Ce ființă omenească îndrăznește să cânte
Cântecul lui Dumnezeu?
poezie de Kahlil Gibran
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Sunt ochii îndrăgostitului
Vinul sufletului și hrana inimii.
Sunt un trandafir.
Inima mi se deschide la răsărit,
Iar fecioara mă sărută
Și mă așează la pieptul ei.
Sunt casa adevăratei bogății,
Obârșia plăcerii
Și începutul păcii și liniștii.
Sunt zâmbetul cald pe buzele frumoase.
Când tânărul ajunge la mine, uită de osteneală
Și întrega-i viață se transformă
În realitatea viselor plăcute.
Sunt exaltarea poetului,
Revelația artistului
Și inspirația muzicianului.
Sunt altarul sfânt din inima unui copil,
Adorat de buna sa mamă.
Mă înfățișez inimii care plânge,
Fug cât mai departe de poruncă,
Iar plinătatea mea urmează dorința inimii;
Ea fuge de vorbele goale ale vocii;
I-am apărut lui Adam prin Eva,
Și exilul i-a fost soarta;
Totuși, m-am arătat lui Solomon
Iar el a tras înțelepciune din prezența mea.
I-am zâmbit Elenei și ea a distrus Tarwada;
Totuși, am încoronat-o pe Cleopatra
Și pacea a domnit peste Valea Nilului.
Sunt precum vremea construiesc azi
Și distrug mâine;
Sunt ca un zeu care creează și nimicește;
Sunt mai dulce decât suspinul unei violete;
Sunt mai puternic decât urletul unei furtuni.
Darurile nu mă ispitesc;
Despărțirea nu mă descurajează;
Sărăcia nu mă urmărește;
Gelozia nu-mi tulbură conștiința;
Nebunia nu-mi șterge prezența.
O, voi ce căutați, eu sunt Adevărul,
Adevărul pe care îl căutați;
Sunt adevărul vostru în căutare și primire,
Iar manifestarea mea va depinde de voi.
poezie de Kahlil Gibran
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Kahlil Gibran în Darul iubirii
Adăugat de Silvia Velea
2 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Adăugat de Silvia Velea
2 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o
simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea va incununa,
adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.
Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
pana la inaltimea voastra ideala,
alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie
ramurile cele mai fragile care freamata
in lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sau
si sa puteti deveni painea cea sfanta
a nemuririi la ospatul divin.
Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,
pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.
Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
suspiciune sau de teama,
veti cauta doar tihna si placerea dragostei
care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plange
dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,
divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita
de cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.
Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul e in inima mea",
ci mai degraba "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta
decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti de iubire in tot si
sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda.
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Kahlil Gibran, adresa este:
