Iurie Osoianu

Linişti...

şi n-am pentru nimeni nici nume nici sunet nici văz
nici ape nici aer nici foc
dar numai cu tine -şi vis şi speranţă şi crez
şi stea cu noroc

şi n-am pentru nimeni nici gânduri nici lume nici loc
nici spaţiu nici vreme nici hău
dar numai cu tine - şi ape şi aer şi foc
şi linişti mereu...

poezie de Iurie Osoianu (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

. hai ţârişoară, ieşi duminică, alege
între hoţi obişnuiţi şi hoţ în lege
numai că tu ce n-ai face, cum n-ai drege
tot câştigă hoţii hoţului în lege...

hai ţârişoară, ieşi duminică şi spune
cine încă patru ani te va supune
la batjocură şi dură sărăcie
hoţ în lege ori maeştri în hoţie...

hai ţârişoară, ieşi duminică, dă votul
celor care de când eşti îţi muşcă cotul
şi te fură şi te fură şi te fură
de la os la pâinea de la gură...

poezie de Iurie Osoianu (21 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului din mine

Sunt speriat de tine
De versul tău domol
Ce vine din adâncuri de depărtări albastre
Ce rupe verde firav
De cenuşiul sol
Refredonând cântarea
Vazoanelor cu glastre

Sunt speriat de tine
De geniul fatal
Ce îmbină veşnicia cu versul inocenţei
Aş vrea să fug de tine
În albul glacial
Aş vrea să uit de tine
Pe undele frecvenţei

Sunt speriat de tine
Şi nu mai am păreri
Şi nu mai am puterea
Să spun ce voi a spune

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (21 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăncilă, ploaie de gafe în Parlament: "Niciun român i-ar fi ruşine să vă răspundă!"

lasă bre, că-i om şi dânsa
ca tot omu', mai greşeşte
mai ales când e constrânsă
între ce şi cum ceteşte...

epigramă de Iurie Osoianu (21 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

.. şi când va fi să mor
aş vrea în Maramureş
să-mă-ngropati sub creşte de cristal
şi veşnicia în zăpezi şi lângă iureş
de apă vie
voi ca piedestal...

poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenul miliardului moldav

miliardul ăsta parcă-i gumă
toţi au rupt din el şi nimenea nu ştie
e furat în serios, în glumă
stă cumva ori nu la puşcarie?!

epigramă de Iurie Osoianu (10 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternului Eminescu

ce text genetic, imprimat subtil
pe-o frunte radiind seninătate
or fi pecetluit în zâmbet de copil
potecile pădurilor cutreierate?!

ce geniu îndrăzneţ şi diafan
esenţ-a transparentelor rebele
născu din huma miilor de ani
şi steaua cu noroc a Ţării mele?!

ca mai târziu în car cu coviltir
din casa de nebuni a României
mutat la loc de veci în cimitir
să deie foc încet la veşnicie?!!

poezie de Iurie Osoianu (12 ianuarie 2013)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

în lumea plină de femei, în lumea plină de păcate
în scrumuri scocioram scântei să ardă viciile toate
şi să rămînă dintre ele doar cele veşnic elegante
chiar dacă au venit ca stele, chiar dacă vor pleca bacante

în lumea plină de bărbaţi, în lumea plină de himere
prin wal-uri căutăm cârnaţi la soiul preferat de bere
mai căutăm şi adăpost să pot privi fără prihană
un meci de fotbal pe de rost, şi el sătul de-atîta hrană

în lumea plină de femei, în lumea plină cu bărbaţi
sorbii din plin amarul ei şi din dulceaţa ei nesaţ
am fost cândva şi Don Juan şi soţ amarnic înşelat
am fost la funduri de ocean şi cerb de coarne spânzurat

dar am rămas acelaşi eu cu suflet tânăr şi hoinar
de copilaş hazliu, de zeu, de cel din urmă boschetar
şi azi impovărat de ani şi dus cu pluta uneori
în viaţă asta de doi bani, mai ard în sine meteori

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... cel mai frumos poem din câte-au fost
şi câte încă nu pe suflet scrijelite
este acest catren, subtil şi fără rost
şi fără gingăşiile şoptite...

catren de Iurie Osoianu (6 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ariadna

În existenţialul meu de vagabond
Persistă un ceva, legat cu aţă
Nu viaţa, nu... nişte frânturi de orizont
Cu noduri, să nu uit cumva de casă

Şi să nu uit de vagul mapamond
Pe care paralel abrutizată
Stă versiunea mea de simbiont
Cu-o-ntoarcere acasă diluată...

Şi raza violetului de soare blond
În întunericul crispat de dur la faţă
Să fie Ariadna mea de vagabond
Şi firul, ce m-ar duce drept acasă...

poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!