Iurie Osoianu

Demult...

demult sunt surd la toate şi orb mă ştiu demult
şi ros avar la coate şi încă mai incult

trimis în vremea noastră de altele, mai gri
să bat când la fereastră când toate ponegri

aşa e scris în stele să urc încetişor
când ploile din ele când trepte care dor

şi să ridic o zare cu ochii mei cei orbi
uitându-mă la soare cu stoluri lungi de corbi

să trec din fugă vama cu umbre stacojii
spre ţara mea din rama cu oameni încă vii

şi înmuind pensula în gamă de culori
s-aştern pe pânze nula drapată între nori

s-adaug la ispite nuanţă mai albastră
cu buze strâns lipite de linişte sihastră

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem halucinant

şi am plecat pe drum alunecos
să caut altceva în alte sfere
ceva ce nimeni şi nicicând nu cere
la alde mine. Numai lui Hristos

şi se făcu-se că rostogoleam tiptil
picioarele în formă de şenile
va-nchipuiţi, nişte şenile-aşa subtile
pe un background rece şi ostil

ploua cu pietre albăstrii şi cerul
numai a cer nu seamăna - a fantezie
un cer senin cu inima pustie
acoperind şi răsuflarea mea şi flerul

din puncte de reper am stat s-aleg
o stea, pătrat de-a lui Malevici, neagră
şi cu simptome concludente de pelagră
ce molipsea nevrând, un tot întreg

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viermii...

sunt patruzeci de ani-lumină între noi
şi patruzeci la fel, de întuneric
şi-un sentiment de vină, ezoteric
mereu aflat în stare de război

în patruzeci de ani au încăput
obişnuite câteva evenimente
ciudate însă două sentimente
-te mai iubesc, încerc să nu te uit...

în patruzeci de ani de două ori
ne-am întâlnit, nici nu ţin minte unde
ţin minte doar priviri şi furibunde
şi scăpărând din fulgere fiori...

aştept să treacă încă patruzeci de ani
şi să putem să ne-ntâlnim în veşnicie
că două păsări ce-au fugit din colivie
lăsând în ele viermii. Subterani...

poezie de Iurie Osoianu (24 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aloe veră

ieri noapte am avut un vis cam straniu
şi se făcu-se parcă eu cădeam
în puţ adânc cu pietre de uraniu
şi cu aloe-n glastrele la geam

se mai făcu-se un prieten dus demult
în alte lumi, desigur că mai drepte
mă îmbia aşa cu sila să-l ascult
şi să cobor cu dânsul nişte trepte

se mai făcu-se că în depărtări
ba apărea ba dispărea o siluetă
o desluseam venind din nicăieri
cu mersu-i de vârtej în piruetă

să fi fost mama?!! sufletul ei drag
în visul ista trist spre dimineaţă?!!
să pot să desluşesc în chipul vag
izvorul care îmi dăduse viaţă...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (14 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţara din dotare...

Motto. Maia Sandu: "Dodon, vei răspunde pentru toată batjocura şi umilinţa, la care supui acest popor".

... întâi face alianţă, îl aduce la putere,
ţine cont de ambianţă şi-i cedează din plăcere,
ca apoi să ne declare: "va rapunde după lege",
dacă ţara din dotare iar pe dânsa o alege...

epigramă de Iurie Osoianu (17 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... nici străzi nici strofe numele nu-mi poartă
şi nici corăbii ancorate în vreun port
atâta doar, în faţa raiului, la poartă
voi bate eu şi numele ce-l port...

catren de Iurie Osoianu (21 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul...

de pe culmi de fantezie mai cobor din când în când
să văd lumea ce mai scrie şi poeţii rând cu rând
şi-ntr-o mare de cuvinte aranjate-n fel şi chip
intuiesc numai morminte şi castele de nisip

nici idei şi nici cadenţe numai iambi numai trohei
numai nobili excelenţe purtătoare de idei
numai versuri triviale numai ode curgătoare
numai albii fluviale de la munte pân-la mare

n-aud nici o melodie nici o notă nici un semn
nici o umbră de poezie- numai limba grea de lemn
e stăpână peste toate ce se scriu şi se vorbesc
de la mine-rupt în coate pân-la cei cu har ceresc

scot încet din cap căciula şi mă scarpin dur în pleş
mai drapez niţel şi nula trag un gât de Aqua Fresh
şi revin pe culmi stelare să continui procedeu
ba numit versificare ba misterul lui Orfeu...

poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă întreagă

... o viaţă întreagă am tăcut
tu bănuiai că te ascult
şi altă viaţă-am tot visat
iar tu credeai că stăm la sfat

o viaţă întreagă-am tot cerşit
un strop adânc de infinit
îmi reproşai că îţi cerşesc
mereu amarul "te iubesc"

o viaţă întreagă am jinduit
doar fruct oprit, neprihănit
oricum, simţeai că eu iubesc
inexistent nepământesc

o viaţă întreagă am tot minţit
că te iubesc, deşi-am iubit
doar corp alene răsturnat
pe cel mai alb imaculat

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (24 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... niciodată să nu-ţi pară rău de ce a fost
sau n-a fost şi nici nu se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
vagabonzi alde mine să-l mai poată uita
niciodată să nu-ţi pară rău c-ai iubit
şi că nu mai iubeşti şi nici n-ai remuşcări
ori cu clipele tale de om fericit
veşnicia-şi croieşte prin mine cărări
niciodată să nu-ţi pară rău c-ai plecat
când întreaga fiinţă-ţi striga să mai stai
important e că tu te prefaci c-ai uitat
important e că eu sunt în iadul din rai...
niciodată să nu-ţi pară rău de ce a fost
sau n-a fost dar oricum se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
la prezentul din mine să-l pot ajusta...

poezie de Iurie Osoianu (5 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

ce taciturnă noapte, ce obtuză
ce lungă şi indiferentă
-te-aşi invita iubito călăuză
într-o poveste cu lumina transparentă

dar ştiu că n-o să vii, eşti dusă
în altă lume şi în altă vreme
din noaptea taciturnă şi opusă
şi transparenţei şi luminilor extreme...

poezie de Iurie Osoianu (29 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!