Iurie Osoianu

Două stele

nu mai ieşi în calea mea, nu mai ieşi
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie

nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinşi de-atâta depărtare
mereu am aşteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare

tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-şi unde-ncetisor se stinge steaua mea
şi unde steaua ta-i din cioburi sparte

tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig şi întuneric
ca un opaiţ se mai zbate steaua mea
şi steaua ta ca un miracol sferic...

poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

*. *. *

Sorbii din Lem. Nebula Magelan
Aevea scăpăra din nori a ploaie
Mai stăruia și frigul în odaie
De rangul celui răsfirat in Eridan

Luceafărul se zbuciuma și el latent
Si delega lumină palidului geam
Iar nucul scutura din mers un ram
De frunze late și oftat strident

Ovidiu, revocat dintr-un exil
De Roma actuală într-o doară
Pleca în altul cu careta de la scara
Lui Prometeu din țara lui Eschil

La Carul Mare înhămai Ogari
Și-i asmuţai să latre la Pleiade
Și Betelgeuse, care veșnic cade

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2022)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marşul unirii

(Versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Ţării, care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Ţara-Mamă)

Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Şi cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voinţa naţiunii e de VOI întruchipată.

Chiar dacă ne lipseşte-un Inculeţ,
Înlocuit de patrihoţi ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Şi Dumnezeu şi Cerul şi Pământul!

Chiar dacă nu ne vrea uniţi, la Cotroceni
Şi nici la Chişinău, elita asta, laşă,
Suntem români, suntem români – basarabeni,
Ne vrem şi noi întorşi cumva, acasă!

Şi nu mai vrem să ne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou şi spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrene apetisante ...

Iar mă spăl cu ganduri grele şi pe faţa şi pe găt
Orizontul vieţii mele a cazut peste zenit
Şi pe cer se sting de- avalma licurici inca fierbinţi
( Cu nestinşi sorbiţi cu palma clatesc smalţul de pe dinţi)

Să pornesc curat spre - o lume cum mereu se spune- dreaptă
Şi- n lintoliu fin de hume, coborand treaptă cu treaptă
Scara asta infinit-a judecaţii de apoi
Scara asta stabilită fiecaruia din noi...

poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea...

a fost odată şi eu cu tine
într-o poveste cu ploi senine
ne-am întâlnit în altă viaţă
bătrini ca iarna şi faţă -n faţă...

te-am întâlnit într-un departe
călcand pre moarte cu-aceiaşi moarte
- am renăscut cum El renaşte
În sorocitul crâmpei de Paşte...

şi sorb privire şi sorb retină
şi sorb Marie şi Magdalină
şi sorb sărutul mereu iubire
de Dumnezee-n Dumnezeire...

a fost odată şi eu cu tine
într-o poveste cu ploi senine
ne-am întâlnit în altă viaţă
bătrini ca iarna şi faţă -n faţă...

poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anonimi din România...

Voi, eczeme a României,
Securişti şi turnători,
Anonimi de meserie,
Anonimi convingători!

Va admir perseverenţa
Şi opinia severă,
Mai ales impertinenţa
Plată ca o cromosferă!

Dar detest obrăznicia,
Frica voastră de lumină.
Anonimi din România,
Poate ridicaţi cortina?

(Şi percep cum cărămida,
Aia din mercur şi lut,
Anonim lovea perfida
În Românul Absolut!!!.)

poezie de Iurie Osoianu (15 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marşul Unirii

(versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Ţării care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Ţara-Mamă)

Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Şi cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voinţa naţiunii e de VOI întruchipată.

Chiar dacă ne lipseşte-un Inculeţ,
Înlocuit de patrioţi ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Şi Dumnezeu şi Cerul şi Pământul!

Chiar dacă nu ne vrea uniţi, la Cotroceni
Şi nici la Chişinău, elita asta, laşă,
Suntem români, suntem români – basarabeni,
Ne vrem şi noi întorşi cumva, acasă!

Şi nu mai vrem să ne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou şi spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 martie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sulac...

eu ştiu - tu cânţi acolo printre aştri
în limba mea, despre poporul meu
şi acompaniat de coruri de sihaştri
să-l ierte îi doinesti lui Dumnezeu

îl rogi să-i ierte laşitatea şi trufia
îi spui că moldovanu-i ca mioara
şi ba că vrea, ba nu cu România
şi ba că-şi vrea ba nu aparte ţara

şi îi mai cânţi că moldovencele-s frumoase
şi toate sunt Ilene Cosânzene
şi doinele pe-aice sunt sfioase
că lăcrimele noastre sunt poeme

şi că prin vii demult e coaptă poama
şi că prin căzi în şoaptă fierbe vinul
că la măligă iar ne strigă mama
şi mustul, râde tata-i ca pelinul

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradigma....

te invit dacă vrei. Poţi veni Te aştept
am rămas doar prieteni, prieteni deşi
s-a schimbat paradigma şi-n noul concept
nu mai ştii cine eşti, nu mai ai ce cerşi

dar nici timp, tu doar vezi, ca o apă s-a scurs
sentimentele mele devin mai fireşti
deşi sar uneori să-ţi mai ţin vre-un discurs
că din somn, că din cer, că din alte poveşti...

dar oricum te aştept. Să-nnotâm amândoi
şi să râdem când trecem de coame de val
să-nfruntăm orizonturi albastre şi moi
tolăniţi în nisipul abruptului mal

mai apoi să pornim undeva prin câmpii
şi prin codri să trecem şi dealuri şi văi
şi la hanul din mijlocul pieţei târzii
să sorbim un ulcior de Cotnar şi văpăi

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brume...

afară-i o căinţă de toamnă şi de vânt
cu frunze-n referinţă şi iarbă la pămînt
şi brumă argintie sculptată ca un crez
în raza cenuşie de soare în amiezi...

-o ploaie plumburie cu stropii din senin
îşi cerne-n jingaşie prin sită de venin
aluatul disonanţei întins paliativ
pe talgerul speranţei din boţu-i cognitiv

o strună de vioară se macină de zor
la apele din moara cu murmur de izvor
şi starea depresivă cu aripi de argint
s-aşterne convulsivă şi vie în mormînt....

poezie de Iurie Osoianu (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!