Iurie Osoianu

Tristeţe de toamnă...

(lui P.C.)

pogori ca o linişte blândă
tristeţe de toamnă, tristeţe
pogori cum coboară plăpândă
o cratimă-n linia vieţii

pogori ca un vers ce alină
tristeţe de toamnă, tristeţe
cu raze de Lună mai plină
ca punctul din linia vieţii

pogori ca un snop de lumină
tristeţe de toamnă, tristeţe
şi sufletul scaldă-mi, divină
şi dreaptă ca linia vieţii...

poezie de Iurie Osoianu (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soartă

Un calcul matematic spune: tu poţi călători

în timp, în spaţiu, în jenune, în orişice n-ar fi!

Tu poţi călători în vise la bordul orişicărei stele,

sfidând cu legi încă nescrise absurdul versurilor mele...

Dar numai fizicul te ţine în lanţul strict de gravităţii,

să ardă Prometeu în tine cu tot Sisiful din relaţii...

Dar numai legea zisă soartă insuflă-n tine energie

ca tu să poţi să baţi la poarta de dincolo de veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele

( O. B.)

zilele ploioase sunt cumva speciale

parcă-s mai duioase parcă-s mai a jale

parcă curg prin mine- parcă eu prin ele

parcă-s mai străine- parcă-s ale mele...

parcă-s alcaline, parcă vin din stele

parcă-s eu cu tine, parcă tu cu ele

parcă-s mai duoase, parcă-s mai a jale

zilele ploiase-zilele speciale...

poezie de Iurie Osoianu (24 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicnicie...

.. ce e de prisos e mai de preţ
decât strictul absolut şi necesar-
bunăoară Soare-n diimineti
lîngă Lună plină de calcar

ce nu te omoară momentan
te resfiră să rămâi mai dur
şi în apa verdelui ocean
şi în munţii ştăngii împrejur...

şi nimic nu se compară cu nimic
când e frig şi gol şi întuneric
şi din tine veşnicia pic cu pic
stoarce şi senin şi viu şi sferic...

poezie de Iurie Osoianu (8 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset galactic

sunt absolut indeferent de geniul lui Mozart
de energii întunecate şi de strune
nici spaţiul în mii de ani- lumină nu-l împart
şi nici că Te iubesc nu ştiu a spune
sunt pur şi simplu ca un vierme orb
şi surd sunt ca Beethoven şi ursuz
trăiesc mult mai puţin decât un corb
şi cât trăiesc la fel e un abuz
şi numai sufletul păstrează un secret
încredinţat drept talisman cândva de Tine
şi când v-a părăsi umilul meu schelet
şi lumea asta cu moravuri libertine
el o să poată să străbată galaxii
Localul Grup şi mai apoi Laniakea
să soarbă din divine energii
şi să revină înapoi pe Geea...

poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nereidele...

Iubito, bună dimineaţa! Ce zi frumoasă-i azi afară!
Ce soare cald respiră viaţă, ce linişte se înfioară,
Ce frunze cad în toamna lină, cât aur galben în peisaje,
ce slobozesc ba o tulpină, ba bust de fată de corsaje...

Iubito, bună, bună ziua şi inima sa-ţi fie bună!
Avem prognoza: apa-n piuă va bate azi, ca o nebună!
Pe la amiază, iar va ninge cu frunze galbene de ceară
Şi‐n colţul zilei se va stinge-un zâmbet tandru, ca o fiară...

Iubito, seară, seară bună! Şi te invit la întâlnire
Cu nimbul clarului de lună, ascuns în şoapte de iubire,
Să stam şi noi ca marinarii sub ploi de triste Perseide
Şi să privim cum varii, varii răsar din ape Nereide...

poezie de Iurie Osoianu (21 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset nebun

şi s-a mai scurs o noapte nedormită
ca un oftat adânc printr-un dezmierd
o noapte-n care-am plâns că eşti iubită
şi-n care mă temeam să nu te pierd

e dimineaţă-aici la mine-o dimineaţă
ce sparge orizonturi în fereşti
diminuind tot palidul din faţă
într-un senin nebun ca un "iubeşti"...

poezie de Iurie Osoianu (20 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

creaţia-i lucru comun
creat de singurătăţi
de geniu când bun când nebun
integru ori rupt în bucăţi

creaţia-i lucru intim
creat pentru nimeni şi toţi
din nodul acela sublim
din gâtul mişcării pe roţi

creaţia-i lucru firesc
creat de naturile mari
din fraza ce strigă:" iubesc"
redusă la sensul: "dispari"

creaţia-i simplul cuvânt
creat de la bun iceput
din patru stihii şi pământ
cu suflet în două şi lut...

poezie de Iurie Osoianu (13 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, Soare

viaţa mă întreabă
-ce faci mai departe?!
zic -îmi văd de treabă
şi de cioburi sparte

viaţa îmi şopteşte
-cine-i omuleanul
care şi iubeşte
şi alin-aleanul?!

-zic că eu sunt dânsul
eu şi nimeni altul
când îi şterg de plânsul
lacrimei bazaltul

viaţa iar întreabă
-unde-i neajunsul
bag într-o silabă
scurt ca ea răspunsul

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodia

iar sparge melodia albastre depărtări
şi smulge armonie din linişte sihastră
iar trece veşnicia pe tainice cărări
şi mor singurătăţi în nostalgia noastră

şi iar suntem în larg plutinde catastrofe
pe mari adânci şi albe de ere liniare
sorbind din melodie şi din nescrise strofe
când note monotone când rime glaciare

şi nu mai stă-ntre noi nici o fiinţă vie
şi nici un car cu vreme de-a valma nu mai trece
pe drumul care lasă curata nebunie
în lumea ce se zbate pe lîngă noi să plece

şi arde nostalgia ca stelele în noapte
şi iar renaşte Phoenix din pulbere de astre
-superba melodie cu gust de vişini coapte
şi linişti se aşterne pe depărtări albastre...

poezie de Iurie Osoianu (24 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!