Iurie Osoianu

Şi dacă

... şi dacă n-ar fi fost aşa să fie
cum s-a-ntâmplat nesigur între noi
ce-aş fi făcut cu toamna străvezie
din vara scufundată în noroi

şi dacă n-ar fi fost de sus să cadă
în toiul iernii umbrele de ploi
aş fi crezut că stai în ambuscadă
în primăvară care curge peste noi

şi dacă n-ar fi fost aşa cum este
şi ar fi fost aşa că nu mai eşti
aş fi putut eu oare trece peste
aceste anotimpuri din poveşti.?!

poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poema de cleştar

Eu, nestatornicul bizar
Pe tabla clipelor trecute
Cu buchii fine, de cleştar
Aştern poeme necernute

Epistolare amintiri,
Destăinuiri -sincerităţi
Aştern trecutele-mi iubiri
Întregi, fragmente şi bucăţi

Ce rimă oare să găsesc
Spre unica şi indecisa
Ce"n Cartea Cărţilor cereşti
Mergea ca una- "aşa -zisa"?!

Cu care mă stiiam un zeu
Iar părăsit-apus de soare.?!
– Imensitatea unui "eu"
Ce-l transforma -n al unui "doare"...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (18 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu...

Tu, maică ce-ai plecat demult
Tu, taică de curând trecut
Mi-e dor de voi cu dor durut
Nebun ca galbenul din lut...

Tu, soro ce nu te-am avut
Tu, frate mort ce te-ai născut
Mi-e dor de glasul vostru mut
De strigătul din ochi, tăcut...

Tu, viac - oftat de Demiurg
Tu, lume - lacrime ce curg
Mi-e dor mereu cu dor nespus
De toţi cei drepţi, de toţi cei duşi....

poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea tatei

în iarna ceea taica nu voia să moară
se zbuciuma pe laiţa sa din sărăieş
mereu ruga să fie dus cumva afară
să vadă de nu vin dinspre Făleşti...

sau poate-a fi cumva dinspre Ungheni
şi-oi claxona la poartă ca pe vremuri
eu, trup din trupul lui de Osoieni
şi sânge, şi suflare, şi blestemuri...

simţea bătrânul că de moarte-i încolţit
că-i rândul lui să-i cerce ascuţişul coasei
dar înainte de-a pleca spre infinit
voia ca să mai stăm pe prispa casei...

să bem în doi un ultim păhărel de vin
şi să ne luăm un bun rămas, fără cuvinte
şoptindu-mi cam pe unde-n ţintirim
ar vrea să-i facă popa loc printre morminte...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi!!!!!

ochii tăi, ochii tăi mereu plânşi
îi văd duşi, îi văd ninşi, îi văd stinşi

şi-i mai simt uneori emanând
ba tăcere, ba frază, ba jind

şi-i aud cum mai strigă în sec
ba să vin, ba să nu, ba să plec...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe surul fundalului

Splendoare şi graţie şi dor infinit
Şi demon. Şi albastru. Şi rece
Şi pura chemare din ochii închişi
Prin surul peretelui... trece.

Şi linul bărbiei, oval pe obraji
Şi buze lipite cu sete
Ce umbre din lista fiinţelor dragi
Dansează pe surul perete..?

Şi ce amintiri din şirag de iubiri
Pe tample zvâcnind se prelinge
Ce linişte-albastră de dulci retrăiri
Pe surul peretelui plânge...?

poezie de Iurie Osoianu (19 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

... nu voi nimic în noaptea de Crăciun
decât măcar în vis să vii la mine
măicuţa mea şi îngerul meu bun
iar visul meu să nu se mai termine

nu voi nimic în noaptea de Crăciun
decât să vii şi tu cu mama, tată
şi visul ista cenuşiu cu brun
să nu se mai termine niciodată

nu voi nimic în noaptea de Crăciun
decât să stăm în vis de vorbă, Doamne
şi apoi să plec călăre pe colun
în lumea gata iar să mă condamne...

poezie de Iurie Osoianu (25 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aseară...

... aseară vântul şuiera un cânt
rupând acord din nevăzut de strune
îngălbenite note suspinând
cu aurul din frunze şi din hume...

aseară ploaia-mi spălăcea timid
melancolia cu acord de triolete
şi stropii străvezii de infinit
se prelinjeau ca setea peste sete...

aseară şi paharul meu cu vin
părea mai sobru şi mai fin în plinătate
de parcă cine ştie ce venin
turna-se vântul ploii pe la spate..?

... aseară, în sfârşit m-ai înţeles
şi ai plecat în toamna mohorâtâ
... şi savuram veninul meu din vers
şi savuram singurătatea împlinită...

poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara

în Moldova totul e arhaic
de la intelect pîn' la instincte
de la credincos la simplu laic
de la oamenii vii pîn' la morminte

nici politică ca lumea, nici alegeri
numai stat şi numai ministere
ţara-n care pîn' şi vâra degeri
ce exportă oameni şi importă mere

ţara lui Ion şi-a lui Vasile
a Ilenei ţară şi-a Mariei
ţara-n care mita iau în chile
şi întorc în tone sărăcie

ţara fără de economie
ţara existând din remitenţe
c-o jumate de popor în begenie
şi cu alta-n dură subzistenţă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (1 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă

vă mulţumesc prieteni pentru toate
şi vouă, neprieteni tot vă mulţumesc
c-aţi mers şi voi cu crucea mea în spate
şi eu cu crucea voastră tot am mers

pe mulţi i-am ajutat să se ridice
indiferent că din jenunchi sau din mormînt
şi răsplătit c-o amplă cicatrice
cu amintire mă mângâi din când în când

că am ajuns la starea de etate
să înţeleg un adevăr paradoxal
că Dumnezeu din mine şi din toate
a rânduit doar existenţial...

a amplasat pe drumul vieţii mele
numai răspunsuri fără întrebări
să nu mă sperii că-ntrebările sunt grele
şi n-au în ele nici un adevăr

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (30 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!