Iulia Mirancea

Există persoane care, oricât de mulţi oameni frumoşi i-ar înconjura, ei tot către oamenii nefrumoşi privesc; există oameni care, oricât de pavat le-ar fi propriul drum, ei tot clevetesc împotriva celui plin de noroi al celuilalt; există oameni care, în loc să admire frumuseţea, se lasă inspiraţi de urâţenie...! Oare, cui le sunt de folos?

Iulia Mirancea (23 februarie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii egoişti, care se iubesc numai pe ei, nu pot rămâne alături de oamenii generoşi, de care sunt iubiţi! Pentru că sunt imuni la iertare, înţelegere, iubire! Un gest neînsemnat de neiubire (considerată de ei), le zdruncină Eul, făcându-i permeabili urii! Urii ce se năpusteşte asupra lor ca un balaur cu mii de capete şi-i devorează fibră cu fibră! Iubiţi sau urâţi de oameni, trebuie să ne străduim să rămânem lângă ei!

Iulia Mirancea (3 aprilie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea nu-şi poate întrupa vreaul în intenţie, fără a-şi reconfigura dorinţa în formula trebuinţei; chiar acolo, în piatra zgurei, forată adânc, până la rădăcina visului; până la rădăcina visului dezavuat, sugrumat de chinga neputinţei! Din chinga neputinţei, ne vom fi putând smulge doar prin noi înşine; şi vom fi meritând! Existenţa va fi meritat aceasta! Chiar aşa, jumuliţi de pene, jupuiţi de vii, înghiţiţi cu fulgi cu tot; exorcizaţi de zgura interminabilă!

Iulia Mirancea în Tot ce am vrut (2009)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un măr dăruit e inimă de copil

Prieten al meu, fericit ai să fii,
Un măr de-ai primit, să-l închizi în surâs!
Şi pe urmă, întreg, să-l dai celor dragi...
Apoi, să-l păstrezi în cuvânt... şi-n destin!

Un măr e-un cuvânt, celui singur, căzut,
E darul din suflet măreţ, nevăzut!
Stropul de viaţă unui om însetat...
E braţul întins unui semen iertat!

Un măr e surâsul închis într-un vis,
E cuget, destin, când iubeşti ce ţi-e scris!
Dăruieşte-l! Prin el vei fi fericit...
Inimă de copil e un măr dăruit!

poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toate focurile trebuiesc distruse! Bunii şi străbunii noştri nu stingeau niciodată focul de pe vatra lor, ci păstrau mereu un tăciune aprins: pentru jarul de a doua zi...! O iubire, pe care n-ai putut (sau n-ai vrut?) să o păstrezi, nu are nevoie de asediu... Ea se va stinge treptat (pe nesimţite), din lipsă de vreascuri... Dar, ai grijă: să-i aşezi urna, pe cel mai înalt podium al conştiinţei tale!

Iulia Mirancea (15 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi a sculptat Coloana Infinitului, pentru a fi mai aproape de Cel de Sus. Fiecare dintre noi, putem construi o scară, pentru a ne apropia cât mai mult de Cer: din lacrimile celor pe care i-am făcut fericiţi; dar, mai ales, din propriile lacrimi, atunci când le-am luat înapoi ceea ce le-am dat!

Iulia Mirancea (10 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult mă iubeşti?

Într-un colţ de univers,
am vrut să mă cuibăresc în braţele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre nişte pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoţie...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet şi
cred că tu te grăbeai către o bisericuţă
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Şi mai cred că acolo te aşteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ţi văd, doar o clipâ, faţa:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
şi am spus încet, doar pentru mine, că,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o singură inimă, putem să facem fericite mii de alte inimi! Dar, cu mai multe inimi nesincere (improvizate), putem fora într-o singură inimă, izvor nesecat de lacrimi!

Iulia Mirancea (30 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt plecată să-i revăd pe toţi oamenii pe care-i iubesc! Nu mă mai întorc!

aforism de Iulia Mirancea, după Lucian Velea (26 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun proslăvit

Tumult de speranţă, în anul ce vine,
Să vă dea, răsăritul zilei creştine!
Iertare celestă, pronie divină
Şi-o inimă caldă, de dragoste plină!
Iesluţa iubirii, cu Pruncul cel Sfânt,
Să vă fie în suflet, ca ceru-n cuvânt!
În această zi de-mplinire şi crez,
Crăciun proslăvit, vă urez!

poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!