Iulia Mirancea

Te iubesc, Doamne

Doamne,
ştiu că te-ai implicat infaililibil
în modesta-mi existenţă,
atunci când ai purces şi definitivat
proiectul creării mele;
când mi-ai oferit privilegiul iertării
de păcatul primordial;
când m-ai pus blând, cu multă grijă,
prunc întreg şi sănătos,
în braţele calde, ale mamei mele!

Doamne, Te iubesc!

rugăciune de Iulia Mirancea (22 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chibzuinţa are legile sale proprii, de a-şi confecţiona din propriul rebut, ac pentru cojocul găurit! Şi, dacă ne iubim suficient pe noi înşine dar şi pe cei de-alături, e simplu: ne putem retuşa echilibrul moralităţii! Adică, ne putem survola, cu propriul aparat de zbor şi, mai ales cu propria elice, teritoriul propriilor greşeli!

aforism de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e bine să nutresc în acel aşezământ perspectiva idealităţii! O comuniune de parteneri oneşti, asigurându-şi principiile convieţuirii la bursa integrităţii, cu beneficiu incomensurabil: Iubire! Iubire - investiţie sterlină, ireversibilă! Iubirea, concept primordial, compatibil cu scala a trei proporţii nelimitate: Dumnezeu, părinţi, semeni!

Iulia Mirancea în Sociologia -şansa umanităţii-, Comunitate (2009)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ni se întâmplă, uneori, să ne adăpostim cugetul într-un suflet, aparent frumos şi, sinceri, să investim în el întreaga speranţă şi iubire! Dar, într-o zi, să fim dezamăgiţi de propria noastră alegere! Nu e tragic şi degradant pentru noi, că am intrat, din greşeală, într-o peşteră precară! Dar e dramatic şi condamnabil, dacă am lăsat-o, la fel cum am găsit-o!

Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare dintre noi, există un câmp senzorial captator al "Roentgenurilor", proprii Frumuseţii şi a Binelui! Asul din mânecă, e un simplu clic: să ne prindem la timp! Şi apoi, să ne lăsăm paşii, în voia lui! Miza, ca noi înşine să putem beneficia de Soarele din noi, este percepţia şi menţinerea constantă a strălucirii sale, oricâţi nori ar încerca să-l acopere!

aforism de Iulia Mirancea (27 noiembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deunăzi, m-am pomenit faţă în faţă cu un copil care cerşea! L-am întrebat dacă are părinţi şi l-am îndemnat să le ceară lor, mâncare! Dar, când am ajuns acasă, am căutat, în săculeţul pentru porumbeii de la fereastră, cea mai uscată bucăţică de pâine şi am mâncat-o! Ca să-mi amintesc de cei doi ani, când m-aş fi bucurat să găsesc pe masă o cojiţă, oricât de uscată! Şi aveam părinţi!

Iulia Mirancea în Roata vieţii
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă fascinează oamenii care aleg simplitatea, în locul infatuării! În preajma lor, făptura mea se sfărâmă în milioane de neutroni şi apoi se recoagulează, precum argintul viu, într-un întreg sublim! Sigur, Dumnezeu-Bunul a împărţit cota lor de virtute în trei proporţii egale -înţelepciune, modestie, iubire- şi a turnat-o în lutul din care i-a făcut! Aşa că, mie, nu-mi rămâne decât să-i venerez!

aforism de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva, într-un sat de pe Valea Streiului, voi fi trăit fascinaţia iluziei că oamenii coexistă solidari ca într-o mare familie, că sunt cinstiţi, sensibili, deschişi faţă de munca şi tihna semenilor -multă, puţină, cât e-! Surprinsă de ceea ce vedeam? Nicidecum! Doar aflam înfăţişarea normalului; învăţam binele (suntem datori existenţei umane? ce curriculum socio-uman reatribuim propriei poveşti de viaţă?)!

Iulia Mirancea în Sociologia - şansa umanităţii, Tot ce am vrut (7 martie 2009)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i totul pierdut

Doamne, când semenu-mi pleacă la Tine,
M-aş vârî ca-n-tr-o grotă-n lăuntru-mi durut...!
Mi-e, oare, oprit să-l mai văd?
E totul pierdut?...
Dar firea-mi vrăjmaşă mi-aduce-n priviri,
O piatră-azvârlită de el, într-un suflet...
Şi-un geamăt... de miel...!
Şi totu-i pierdut...!
Căci, singurul lucru ce-l dor c-a pierit
E, că n-a grăbit să-mi ofere-un "n-am vrut"!
O, iartă-l Tu, Doamne, şi-atunci...
Nu-i totul pierdut!!

poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mântuitorul a venit în această lume într-o iesle umilă, lipsită de confort! A venit smerit şi modest! Fără tentaţia luxului, fără ifose şi pretenţii princiare! Era Fiul Divinităţii dar nu şi-a arogat niciun drept! Ştia precis, ce va găsi pe Pământul pârjolit de prihană! Ştia şi, cu toate acestea, şi-a lăsat palatul onorabil - cel mai elegant din Univers- în schimbul unei locuinţe pasagere, de pe un Pământ arid, auster, pustiit de iubire...!

Iulia Mirancea în Roata vieţii (27 septembrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!