Iulia Mirancea

Adesea, ridicăm piatra (poate din greşeală) către semenul nostru; uneori îl nimerim sau chiar îl ucidem; arareori ne pare rău; şi, aproape întotdeauna,... prea târziu!

Iulia Mirancea (8 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toate inimile din lume (sau aproape toate), afectele nu se manifestă aleatoriu, ci după o anumită ierarhie, proprie fiecărui individ. În inima mea, într-o scală dela 1 la 10, sentimentele cresc sau descresc permanent, iar locurile vacante sunt, cele mai puţin tangibile sufletului meu! Atinse sau nu, cu fiecare dintre ele, inima mea, mai urcă o treaptă!

Iulia Mirancea (15 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul îşi are circumvoluţia sa proprie: se-ntoarce mereu de unde a plecat; pe aceleaşi căi, sau pe altele! Dăruieşte!

aforism de Iulia Mirancea (11 februarie 2013)
Adăugat de Alisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gimnastica predilectă a nătângului: să-şi dea cu stângu'-n dreptu'!

aforism de Iulia Mirancea (28 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemănarea dintre mine şi tine: eu te iubesc numai pe tine; tu, la fel!

aforism de Iulia Mirancea (20 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt în mâinile tale
(ca o rândunică speriată)
şi, nu ştiu dacă,
în clipa următoare,
îţi desfaci palmele
(ca să mă eliberezi)
sau ţi le împreunezi
(ca să mă jertfeşti)
în rugăciune!

poezie de Iulia Mirancea (19 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă în tine, iubire

Iubire,
dintre toate comorile
de pe Pământ
şi visurile
şi cuvintele,
eu te-am ales pe tine,
fiindcă eşti frumoasă
şi fiindcă eşti
mai bună decât mine!
Dar, fiindcă ştiu că
o lacrimă, din cine ştie ce
apă tulbure,
picurată pe fragilu-mi lut
l-ar putea dezintegra,
tu, Iubire,
pune-mă în prima literă
a numelui tău
şi închide-mă acolo,
să nu mai pot ieşi
niciodată!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (25 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căutat-o cu lumânarea şi ce-a căutat a găsit, dar pe urmă a dat în gropi!

calambur aforistic de Iulia Mirancea (24 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

România există, fiindcă eu o iubesc

România există şi e locul
unde eu am primit dreptul la viaţă!
E locul unde eu pot să mă încred în tine
să mă fac iubită de tine şi să te iubesc!
Rămânia eşti tu, iubitule,
când mă chemi, fiindcă ai nevoie de mine,
când mă aperi şi mă strângi la piept!
România eşti tu, prieten drag
şi tu, semen al meu,
care nu-mi dai voie să greşesc,
fiindcă îţi pasă de mine dar totuşi,
mă accepţi aşa cum sunt, fiindcă mă iubeşti!
România eşti tu, necunoscutule
pe care nu te-am văzut încă dar,
eşti în inma mea şi, ştiu sigur,
că şi eu contez pentru tine!
România eşti tu, pruncuţule frumos,
de-aici, de la sânul meu cald,
ocrotitor şi bun,
căci surâsul şi gânguritul tău

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (3 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti Iubirea

Cândva, într-un demult al demultelor mele
când zorii-mi seduceau primăveri
Ursa Mare s-atingă,
aici, în milimetrul universului meu,
m-am temut...
m-am temut de luceferi... de nori...
sau poate de brumele toamnei...!
M-am temut şi vroisem să fug...
să ies din propriul meu vis...
şi apoi... să m-ascund...!
Ci Tu (?) m-ai oprit...
m-ai tras înapoi şi mi-ai spus:
"Nu! Aceea e uşa din dos...
departe de Astru...
de înalt... de adânc...
departe de Calea Lactee...
aceea-i o poartă-n abis...!"
Şi-atunci, am rămas...!
Am rămas dar apoi, ne-mpăcată de însămi,
de rostiri nechemate...

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (6 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!