Ionuţ Daniel Toader

Vânt, zăpadă şi migrene 2

nu mai am mâini de ceva vreme
nici picioare
sau coaste sau viitor
ci numai imaginea lor
mă încredinţează că respir
cu aceeaşi forţă
cu care miliarde de oameni se luptă să trăiască
şi dacă nimic n-ar fi fost
nu mai aprindeam în miezul nopţii
o ţigară sub streaşină
aşteptând ca din norii negrii
răstigniţi în coastele caselor
să ningă
vântul loveşte în garduri, porţi
copaci, maşini, reviste, faruri
colcăie pustiul de singurătate
şi cu atătea nopţi nedormite-n spate
mă amăgesc trăind lângă oamenii
pe care îi iubesc
ascult cum deasupra sufletele iubirilor mele

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Daniel Toader
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Marple

aşezarea la masă asemenea unui uriaş în liniştea mării
corăbii pustii pe chei
pânze albe fluturând în neant, cu colţurile rupte
azvârlite printre umbre dense şi fumurii
ale unor aripi subacvatice

doamna Marple se apropie de mine cu o ceaşcă cu cafea
se aşază de partea cealaltă a mesei şi zâmbeşte privind
pe fereastra fără perdea, fără draperii, fără ziare lipite de sticla geamului,
fără lemne bătute în giurgiuvele

între noi un tărâm de amintiri – o lampă
cu trei becuri (două arse) aşezată pe pervazul ferestrei.
în jurul ei bâzâiau muştele şi ţânţarii cărora mama
le împrăştia măruntaiele pe zidurile dinspre stradă,
broaştele stăteau lângă garduri ameninţând ce nu puteam vedea,
tot ce nu puteam vedea...

un baieţandru adormit, cu ochii roşii si faţa proptită în palme
cu claia de păr scurgându-i-se după urechi

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Daniel Toader
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!