Ionica Bandrabur

De ziua ta, colind!

(surorii mele dragi)

De mult a căzut frunza şi bruma a căzut,
A nins şi peste sat şi casa părintească
Şi ninge-acum, de ziua-n care te-ai născut
Cu flori de gheaţă roz, în geam, să-ţi amintească;

De ai uitat cumva că încă eşti femeie,
Priveşte soarele şi luna cea batrână
Şi jarul din cămin, lumina din scânteie
Nu lăsa cupa vieţii să îţi cadă din mână.

De ziua ta, foşnesc aburii albi de iarnă
Şi dor îmi e de tine, ca de livezi de meri,
Îţi dau în dar din versuri şi ţurţuri din lucarnă
Şi steaua ce răsare, din cer, din nicăieri.

Îţi dau tot infinitul şi dragostea de soră,
Ramuri de măcieşe cu nea acoperite,
Din timpul meu îţi dau măcar o biată oră,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştia sufletul meu

Nu ştia sufletul meu, cănd umbla prin sanctuare
Şi-n cetăţi de gheaţă verde, culegea flori de lumină!
Nu ştia că focul arde, nu numai în felinare,
Dar şi în talpa în umblet prin pădurile de-arină

Şi în mâna, care-n munţi, pe stâncile-ncremenite,
Sculpta ca să prindă viaţă precum Phoenix din cenuşă,
Versuri de amor şi fluturi de muşchi verzi acoperite-n
Tămăduitoare linişti, străjeri păzind a lor uşă!

Nu ştia sufletul meu, negustor de evantaie,
De ce iubesc eu pământul! Culegând flori de lumină
Semănam sămânţa vieţii, cerul şi stropii de ploaie
Botezând apoi lăstarii, în cânt lin, de violină!

Nu ştia sufletul meu, că zborul spre nemurire
Este-al,, animei" plămadă, aluat de fericire...
Nu ştia sufletul meu!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai cred în Sânziene

Nu mai sunt mândră fecioară să mai cred în Sânziene
Cum credeam odinioară adunând flori din poiene,
Împletind coroană-aleasă ca s-o prind în parul porţii,
Deschizând uşa la casă, aşteptând schimbarea sorţii.

Acum doar privesc tăcută, petrecând verile toate,
Cârpind haina descusută ce-am purtat-o-n ani pe spate,
Mai ud florile din glastră cu lacrimi de dor nătâng,
Mai privesc de la fereastră către verdele din crâng,

Mai scriu versuri de iubire despre om, despre natură,
Despre prima întâlnire, de primul sărut pe gură,
Amintiri ce vor rămâne mărturie-n cartea vieţii
Despre flori de sânziene, despre anii tinereţii,

Petrecuţi sub bolta-albastră, sub ploile de pleiade,
Vorbind cu luna sihastră, de pamântul cu năvoade...

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În astă zi

Deschide-mi poarta dacă vin, străine,
Că îngheţată sunt pe la picioare
Şi nu am să mai pot veni şi mâine
Să-ţi aduc vâsc şi să îţi fac urare!

De magi ai fost vegheat dar şi de stele,
Precum în iesle Pruncul sfânt, de îngeri,
Da-n astă zi să torni în păhărele
Să bei să uiţi de rele şi înfrângeri.

În astă zi cu ger, omăt şi soare
Doresc să ai pe masă pâine caldă
Şi mâine şi poimâine, gazdă mare,
Căci grâul răsări-va de sub brazdă.

Să ai în casă cald, focul să ardă
Şi rugăciunea-n suflet nu-ţi lipsească,
Tu udă cu lacrima ce-o să-ţi cadă
Muşcata din fereastră, să-nflorească.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E sâmbătă seara

Îmi este chemarea bătaia de ram
În geamul ferestrei neluminate,
Fanfare de fluturi şi fulgii, speram,
Trezirea să-ţi facă din vise, bărbate,
Că-i sâmbătă seara şi-s vrăji dezlegate.

Îmi este-aşteptarea ca fulgul ce moare
Pe-obrazul cu riduri pictate de vreme,
Întoarceri de păsări de peste hotare
Trezirea să-ţi facă, în ţipăt te cheme,
Că-i sâmbătă seara şi-amor e-n poeme.

Să nu se năruie-n noapte, galopul,
Aştept să dezgheţe sângele-n oase
Şi brazda în carne pornească potopul
De-atingeri şi verbe pe pântec rămase,
Că-i sâmbătă seara şi-a ambră miroase.

Şi ninge cu alb pe străzi pustiite,
Omătul s-aşterne afară şi-n mine,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur din Cu florile amintirii la ureche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să iei aminte bine

La poarta mea dacă-ai să baţi străine,
Pe întuneric, ploaie sau zăpadă
Că umbra, trupul nu ţi-l va mai ţine,
Îţi voi deschide fără de zăbavă!

Eu, apă să te speli ţi-oi da îndată
Şi vin, şi-un colţ de pâine de ţi-e foame,
Ţi-oi da un pat în camera curată,
Ferit să fîi, de-ale nopţii sodoame!

Te las să te închini icoanei sfinte,
Să îţi spui rugăciunile în pace,
Dar la ce-ţi spun, să iei bine aminte,
Să--mi respecţi vorba gurii ce o toarce.

La uşa cu zăvor de bunătate,
Bocancii, te rog scoate-i din picioare,
Al casei prag, doar suflete curate
Îl trec, şi, fac din asta sărbătoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, în ce se măsoară?

Dacă viaţa-i o poveste, în ce oare se măsoară?
În lacrimi ce cad din gene, de culoare alb-albastru?
În ale sperantei trepte, ce urcă apoi coboară?
Paşii omului calcând sub al cerului pilastru?

Cum oare se cântăreşte? În prunci când femeia naşte,
Punând sub pernă batista înnodată-n patru colţuri,
Semnul crucii, rugăciunea, alungând moartea ce-o paşte
La uşă cu busuiocul... lumânări arzând în ceţuri?

În ce oare se măsoară? Timpul de ce este scurt,
Posesiv şi invizibil parcă-ar fi un vis himeric?
Pregătind eternitatea cu al sufletului scut,
Cântul dulce-al primei Eve fiind al vieţii generic?

Dacă viaţa-i o poveste, de vină mi-e ursitoarea,
Că privesc prea mult spre stele, repetându-mi întrebarea:

Când devin una din ele? Viaţa, în ce se măsoară...?

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când va înflori salcâmul

O să-mi scald ochii în cetini şi o să îmi schimb veşmântul,
Îl îmbrac pe cel cu frunze, strânse una câte una
De sub copaci de mesteacan, rupte când trist a fost vântul,
Cusute cu ram de sălcii, după ce a stat furtuna!

Şi-o s-aştept să înflorească salcâmul din colţul curţii,
Răsărit cu ani în urmă din sământă solitară,
Să mă ningă cu petale cum iarna în ziua nunţii,
Parfumuri din flori de gheaţă, la picioare se-aşezară!

Când soarele şi cu luna voi vedea că se îngână,
Rog Luceafarul s-aprindă, de sub fruntea-mi cu broboane,
Felinarele tăcerii, cărora le-am fost stăpână,
Lăsate să lumineze, doar în cântul de campane!

Încălţată cu pantofii, păpuşii copilariei,
Voi dansa uşor, pe vârfuri, după muzica naturii,
Valsul florilor de munte şi al macilor câmpiei
Unde am gustat sărutul şi roua din colţul gurii.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, îmi ascund umbra

Uneori, îmi ascund umbra printre cea a ierburilor,
Să mă converteasc în floare pe tulpină de lavandă,
Uşor, când adie vântul tot parfumul florilor,
Unui trup să-l daruiască, să fie a mea ofrandă.

Uneori, îmi ascund umbra printre cea a semilunii,
Să mă convertesc în raze, să mă scald în ochi de ape,
Legănând în dute-vino, valurile când nebunii
Se iubesc plutind aiurea, sărutându-şi buze, pleoape...

Uneori, îmi ascund umbra după fluturi singuratici,
Să mă convertesc în aripi, să zbor către vârf de munte,
Să ating cerul cu mâna, întrebând ai lui ostateci:
De acolo-nspre pămant, nu există nicio punte?

Uneori, îmi ascund umbra ca nimeni să n-o găsească,
Şi-i vorbesc, vorbesc întruna, până somnul mă cuprinde,
E singura ce m-ascultă, fără ca să îmi vorbească,
Mi-e fidelă pretutindeni, trupul, nici Morţii nu-l vinde!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regină Floare

Lăudaţi fie toţi pomii matlasaţi cu pânze fine!
Logofeti în cămăşi albe îmbrăcaţi de sărbătoare
I-am rugat să îţi aducă, sufletul să îţi aline,
Un puf alb de păpădie, să ţi-l lase la picioare.

I-am rugat, pe cap să-ţi pună că-i din curtea casei noastre,
Crenguţe de-arin cu ţurţuri să-ţi treacă dorul de noi
Şi, că eşti Regina Floare, mândra zărilor albastre
În loc de cercei de aur să-ţi aducă, doi trifoi.

Tot de la noi din grădină, un strop din mireama vie
A lalelei înflorite şi narciselor plăpânde,
A pământului putere umbra paşilor din glie
Unde ai crescut iubito şi cântat la cer colinde.

Să zburzi pân' aici cu gândul, s-auzi cum clopote bat...
Că de sărbătoarea ta, numelui ce-l porţi din faşă,
Azi, candela am aprins şi poarta am descuiat...
Am pus ramuri verzi de sălcii...,, la mulţi ani, Floare gingaşă!".

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!