Ionica Bandrabur

Ar trebui să fie sărbătoare

Nu aud clopotul nicicum să bată
De parcă omenirea a murit!
Îl ştiu pe clopotar că se îmbată,
Dar astăzi corcoduşi-au înflorit

Şi-ar trebui să fie sărbătoare,
Festin cu vin şi sâmburi de migdale,
Să-mi leg hamacul de copaci în floare,
Să îmbrac fusta cu trifoi la poale

Şi hainei groase, foc să-i dau, să ardă
Să-nlăture ultimul pospai de brumă,
Să îmi dau jos din cap a mea broboadă
Şi pregăti cizmele roz, de gumă

Pentru când ploaia cade-n paparudă,
Să-mi spele trupul de-ale iernii păcate.
Dar pân-atunci, urechea îmi e surdă?
Nu mai aud, sau clopotul chiar bate?

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi

E ziua-n care
Mă rog la răsărit de soare
Şi la copaci şi frunze moarte
Din cap şi pănă la picioare
Să-mi coase un veşmânt aparte!

E ziua-n care
Poeţi din patru zări în umblet
Se-adun la poalele Nemirei
Să îmi ofere dar de suflet
Poeme în acordu' lirei..

E ziua-n care
Emoţiile mă inundă
Scăldându-mă în calde-arome,
Minutul părând o secundă
În ceasul cu bătăi molcome!

E ziua-n care
Răsfăţul îmi e musafirul

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul meu

Cât fi-vor deltele-adormite iarna
Şi nufăru-n cetăţi de gheaţă zace
Precum în zidul mănăstirii Ana,
În sufletu-mi-fântână, nu e pace:

Că geme o baladă necântată
Despre azurul coborat în mine,
Din buze unde vorba-i descântată
Cu vinul roş şi poame dulci şi pâine.

Eu car poveri cu toamne în spinare
Ce-şi cânt plecările în vechi romanţe,
Doar nu-i blestem din ochi de ursitoare
Să nu mai fiu de tine strânsă-n braţe.

E încă viu, bărbate-n mine dorul
Şi-nchise-n pumn am un inel şi-o cruce,
Îngenunchea-vei când o să-mi iau zborul,
Dar pân' atunci 'ţi-s luna ce străluce!

poezie de Ionica Bandrabur din Cu florile amintirii la ureche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În locul meu

Când voi pleca spre lumi nebănuite
În care umbra nu mi-o vei găsi,
Să îmi aprinzi candeli atunci iubite,
Flăcările, drumul mi l-o mătăsi.

Să le aprinzi cu stelele din cerul
De unde cad sub formă de pleiade,
Să nu ştie nimeni unde-i ministerul
De ce se cern pe cruce miriade.

În locul meu, las aripi mari de îngeri
Şi ielele rog ca să dănţuiască,
În ultimi paşi pe ritmuri de înfrângeri
Şi praful de pe urme-ţi, dăruiască.

Să îl arunci la miezul nopţii-n mare
Când luna despletită mă va plânge,
Să se prefacă-n fluturi ce-or să zbore,
Spre cer, apoi, cu mine te vor ninge!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun de fericire

-E februarie acum şi-i frig, femeie
Şi lotuşii din lac sunt morţi, au îngheţat!
Că-i iarnă şi pământu-i altfel nuanţat,
În păr aş vrea să-ţi prind boboci, uscaţi, de teie

Şi trupul să ţi-l încălzesc cu o scânteie
Din jarul ce în mine, iar l-ai aţâţat!
E februarie acum şi-i frig, femeie,
Şi lotuşii din lac, sunt morţi, au îngheţat!
..........................................................
Aproape cerşetor, el bluza îmi descheie
Şi-un gest cu degetul pe buze a schiţat,
Sfidând tăcerea frunzei, vântul înălţat,
Nebun de fericire-n şoapte mă-ncondeie:

E februarie acum şi-i frig, femeie!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci, iubite...

Nu aş fi vrut să mă întorc acasă!
Acolo-mi era sufletul, lăstarii
Ce-am smuls din cuibul vetrei luminoasă
Şi replantat, crescând precum stejarii.

Acum, au muguri izbucniţi pe ramuri,
Boboci şi flori şi-i mereu primăvară,
Îi simt prin somn că parcă bat în geamuri
Şi mă trezesc de dor, ce grea povară!

Îmi întind mâna să ajung să-i mângâi
Dar nălucirile dispar cu noaptea,
În întunericul tăciune bâlbâi
Trei vorbe şi mă-nchin, e ziua-a şaptea

Şi zori-au răsărit după colină
Şi gându-mi zboară spre-acele tărâmuri
Cu ramuri verzi din a mea rădăcină
Cu muguri şi boboci şi flori de zmeur!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E cununia ultimului flutur...

Sub talpa toamnei a murit o frunză!
Salbaticele roze capu-şi pleacă,
Abastrul cer şi-a ridicat o pânză
Şi-ndepartare se aude-o toacă!

O fi la mănăstirea nezidită?
Acolo niciodată nu se plânge,
Cu-n înger, liniştea e logodită
Şi numai bocetul de mamă-ajunge!

E corul de călugări că e nuntă
Şi ard trei zile lumânări de ceară,
Cobzarii au tăcut, doar azi nu cantă
Că frunza a pierit spre-apus de seară!

E cununia ultimului flutur
Căzut din cartea cu poemul vieţii,
E nunta Ancăi cu tăcerea-n scutur
Şi-n dar, îi scrie versuri toţi poeţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru ciocârlie

Te rog Doamne, astăzi, mâine... fie-ţi mare a ta milă
Şi nu lăsa ciocarlia, pasăre a bucuriei,
Din zboru-i înalt să cadă pradă prafului de puşcă,
Şi nici omul prabuşească în prăpastia prostiei!

Cum va mai putea să cânte naiul lui Gheorghe Zamfir
Dacă sunetele sale, cu soarele vor apune?
Din plâns, prunci se-opreau s-asculte, legăna blândul zefir
Livezile înflorite şi-ale pădurii cunune.

Omului potolea setea ascultând-o-n toiul verii,
Primăvara parcă plugul ara mai uşor pământul,
Nu-i lăsa, te rog mult Doamne să facă precum pădurii,
Îndreaptă azi ţeava puştii, spre cei, ce-i sapă mormântul!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am origini de nobleţe

(pantum)

N-am origini de nobleţe
Nici moşii cu flori de câmp!
N-am fost sclavă-n fortăreţe
Şi n-am iubit omul tâmp!

N-am moşii cu flori de câmp,
Cai scoţând flăcări pe nări
Şi n-am iubit omul tâmp,
Trenu-am aşteptat în gări.

Cai scoţând flăcări pe nări
N-au ars visul de femeie!
Trenu-am aşteptat-am în gări,
În parfum suav de teie!

N-au ars visul de femeie
Nu pentru c-am fost saracă!
În parfum suav de teie,

[...] Citeşte tot

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai moare o umbră

Un brad stă să cadă în codrul de-argint
Sub zgomot bizar al drujbei hapsâne,
Mai moare o umbră şi-i plânset în vânt
Iar lupii flămânzi, coboară la stâne!

Scârţâie-a jale cumpăna fântânii,
Nu-i prima şi nu-i nici ultima oară,
Prin sat, călări sunt pe cai toţi nebunii,
Cu vârful din bradul ce îl taiară!

De veghe-i va face fumul răşinii
Şi stele aprinse pe drumul cu Magi
Şi-n case, departe, unde creştinii
Copii-şi închină, icoanelor dragi!

Un brad a murit, dar nu arde-n vatră,
Ochi rătăciţi, privesc prin garduri de şipci,
În gerul cumplit mai crapă o piatră,
Colinde răsună din gâturi de scripci.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!