Lista completă, pagina 6
Ce zile trăim azi
Vai! Vai de tine ţară fară lege...!
Umblăm în beznă de vreo trei decenii,
Primim cuvinte dure şi ciomege,
Ajuns-am rău, sămânţă-a buruienii!
Lovim, lovim în semeni şi în bestii,
În palme, singuri ne vom bate cuiul!
Uitat-am dansu' lebedei prin trestii
Şi caprioarei să îi iubim puiul!
Dar ce greu o să ne mai ducem crucea
Şi nu vom mai privi spre cerul azuriu,
Deja paşii ne poartă spre răscrucea
Cu drumuri ce ne-or duce în pustiu!
Ce zile trăim azi în ţara fără lege...
Şi Dumnezeu, curând, o să ne nege!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua mamei mele cu toată dragostea şi respectul ce îi port! - Mamă!
E ziua ta şi nu mă voi certa cu vântul
Că a rupt salcia din care voiam ramuri!
A rupt şi câteva muşcate de la geamuri,
Fără a cere nimănui consimţământul!
Mi-a răvăşit în noapte, visele şi gândul,
Şi sentimentele în mii de amalgamuri!
E ziua ta şi nu mă voi certa cu vântul
Că a rupt salcia din care voiam ramuri,
Să le-mpletesc şi oferi, mamă, în cântul
Păsărilor ce au poposit pe damuri.
Îţi dăruiesc în schimb sufletul meu şi lamuri
Din florile ce au acoperit pământul...
E ziua ta şi nu mă voi certa cu vântul!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pentru tata
Ai fi putut să mai rămâi cu noi pe-aici
Să-ţi vezi astăzi feciorii cum o duc,
Pe drumuri care încotro apuc,
Câţi strănepoţii mai ai şi cât sunt de voinici!
Ştii gardul vechi pe care ai fi vrut să-l strici?
L-am refăcut şi am plantat şi-un nuc!
Ai fi putut să mai rămâi cu noi pe-aici
Să-ţi vezi astăzi feciorii cum o duc!
Să mai fi stat cu mama şi în duminici,
Voi, braţ la braţ prin al nostru sătuc,
Plimbând să fi-ascultat cântul de cuc,
Versurile mele din poem şi muzici...
Ai fi putut să mai rămâi cu noi pe-aici!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pentru Alexandra
Doamne!
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă,
Că-s mamă şi-acel fâşâit de coasă
M-a făcut ieri, să aprind lumânarea!
S-ascult al îngerilor buni cântarea,
Jelitul scrânciobului de acasă...
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă!
Să aud vântul făcând adunarea,
Păduri şi păsări, voal din râu să-i ţeasă...
Dar cui? Şi pentru cine? Ce mireasă?
TU unde-ai fost? I-ai auzit chemarea?
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprind pământului o lumânare
Aprind pământului o lumânare
Cu floarea toporaşului deschisă
Şi ramului de măr leg mărţişoare
De bunghişori şi boboci de narcisă.
Dar celui om ce sufletul îl doare,
Până ce soarele pe cer va murge
Chema-voi păsări să îi ducă-n gheare
Din ceara parfumată ce se scurge.
Să-i ducă şi bătrânei mele mamă
O lacrimă s-aşeze la icoană
Şi una tatălui, pe-a crucii coamă
Şi-or şti că e de la a lor Ioană
Ce a aprins din flori o lumânare
Şi mărţişoare-a pus la toţi copacii
Să-i treacă dorul şi ca alinare
Chemat-a să îi cânte pitpalacii.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia, bucată din lună
Femeia-i plămadă din apă şi lut
creată de cei mai parşivi dintre zei,
îngerii toţi mai apoi i-a născut,
supusă la chin, osândită de ei!
Femeia culege raze din soare,
copiii îi naşte din pântec divin,
panzele ţes şi trimite pe mare
ţoţi fiii puternici crescuţi în suspin.
Femeia-i visul blând de copilă,
mirosul suav şi chip de zeiţă,
flori din răsaduri plantate cu milă,
sfântă în vorbe şi vârf de peniţă.
Femeia-femeie se-nchină la cer,
la cerul cu stele în noaptea senină
şi nu înţelege de totu-i mister,
femeia este bucată din lună.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legaţi vom fi şi dincolo de astre
Te-aş duce pe la babele din sat
Să te descânte de urât şi teamă,
De farmecele care eşti legat,
De dragostea şi vocea-mi ce te cheamă!
Să te descânte de deochi şi rău,
Ulciorul să îl spargă-n faţa uşii,
Să lege busuiocul de clănţău
Suflând în pulberea udă-a cenuşii.
Dar Nastasia a murit demult
Şi Stanca este oale şi ulcele
Şi nimeni nu mai crede-n acest cult,
Rămas-ai numai în mâinile mele.
Te-aş descânta şi te-aş lega mai strâns
Decât în prima zi a nunţii noastre,
Dar uite cât de mult anii ne-au nins,
Legaţi vom fi şi dincolo de astre.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de mama
Dar cât de triste-s florile de ceară
Din lumânarea stinsă pe pervaz,
Nebun mi-e gândul, către mama-mi zboară
Şi lacrimi calde îmi cad pe obraz.
Prin geamul mătuit privesc-afară
Boţind cu mana pânza de perdea,
În piept înţeapă şi mă strânge-o gheară
Picioarele îmi tremur pe podea.
Prin oamenii ce trec pe trotuare
Nu zăresc chipul care-mi dă fior,
Aşa fac şi în ziua urmatoare,
Zâmbesc prin geam oricărui trecător.
Deşi o sun în fiecare seară
Şi-i ascult glasul său melodios,
Tot triste-s florile albe de ceară
Şi tot mi-e dor de chipu-i mlădios!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâna ta
Ştii? Înmănuşată îţi părea mâna
Când îmi mototoleai fusta la poale,
Se-asemăna uşor, uşor cu vâsla
Ce despica undele nalte-n mare.
Ciorapii de mătase albă, fină,
Puţin ajuraţi cu danteli brodate,
Îi coborai încet cu-aceeaşi mână
Spre gleznele, de gură sărutate.
Pe ochii mei cu igluri verzi de gheaţă,
Tot purpurul din buzele-ţi flămânde,
Mi l-ai lasat precum un văl de ceaţă,
Iar mâna-ţi căuta locuri arzânde,
Cărările spre mandarini în floare,
Parfumul, dragostea să înfiripe,
Aprinzând candelabre-n sanctuare,
Ploi de stele, pe trup, făcând risipe!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amirosind a nalbă fericirea
Pe gura lui visat-am nemurirea
Cu fluvii de speranţe şi putere,
Amirosind a nalbă fericirea,
În jur se roteau mii de roşii, sfere.
Mă-nvăluiam în aburii de ambră
Şi-n imn liturgic năşteau curcubeie,
Prin trupul prins în braţe ca-ntr-o mandră
Clocotea sânge-albastru de femeie.
Prin ochii mei cu iazuri înverzite,
Au înflorit atunci planete cu livezi,
Rămase peste timpuri neclintite
De toamne-n tânguire şi botez.
Pe gura lui mi-a tresărit scânteia
Şi-n strai de foc i-am îmbrăcat privirea,
I-am fost ninsoare şi i-am fost Medeea,
Altarul cununiei şi zidirea...
poezie de Ionica Bandrabur din 101 paşi spre nemurire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ştii un alt citat, îl poţi adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ionica Bandrabur, adresa este:
