Ion Untaru

Manechine, manechine...

iarba primăvara scocul
bate vântul cheiurile goale
manechine fără ţoale
prin vitrine în tot locul

manechine şi pe stradă
manechine-n parlament
visez noaptea manechine
că nu ştiu cum e mai bine
pentru timpul recurent

geaba cârlionţul blond
dacă înăuntru-i gol
joacă papagalul ultimul lui rol
am ajuns o formă fără fond!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul

bunicul sau doar o părere
înnopta adesea în cerdac
avea în faţă o lumânare aprinsă
şi un colac
din care mânca şi nu se sfârşea niciodată
mamă tată
veniti să vi-l vedeţi pe bunicul
deschideam uşa şi le arătam
picăturile calde de ceară
şi fărâmăturile rămase
e bolnav ăsta micu' ziceau
noi nu vedem nimic
şi se duceau din nou la culcare

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ne-ar iubi americanii

Dacă ne-ar iubi americanii,
Ar mai scade din dolar la bursă
Că le-am fost atâta vreme fanii
Când n-aveam pentru trai o altă sursă

Ne-au adus în sapă de lemn banii
Până când căzurăm într-o cursă:
Dacă ne-ar iubi americanii,
Ar mai scade din dolar la bursă

Ne-arată toţi cu degetul: - Golanii!
Ne dă cu tifla şi puterea scursă
Sugarului când plânge după nursă
Zadarnic i se cântă: nani, nani
Taci că ne iubesc americanii!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul erou

Soare de mucava, burg la amiază
Blazaţii îşi schimbă rănile între ei
Străzile sunt pline de pigmei
Fluturii în jur agonizează

În biblioteci nu mai e loc
Pentru nici o carte cu piraţi
Hoţii de statui sunt condamnaţi
Să ridice altele în loc

Ne-a murit şi ultimul erou
Care-nvăţase pe de rosturi geografia
De când nu ne mai calcă hoţii via,
Viaţa ni s-a scurs fără ecou

Toate astea nu miros' a bine:
Îmbătrânim cu pantalonii scurţi
Fierbinţeala lucrurilor ţine
Cât se strâng gunoaiele din curţi

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ploaie zorită

O ploaie zorită şi iarba vâlvoi
Cocorii amintirilor ţipă
Amiaza coboară-n apus pe-o aripă
Cineva sparge oglinda din noi

Un secol bolnav ne incită
În zori să sărim ca hoţii pe cai
S-o ştergem ca vulpile nopţii şi-ncai
Să dăm foc la cuferele cu dinamită

Pe uliţa mare ce duce în centru
Ferestrele negre se-nchid la un semn
Pe lucruri se cerne un aer mai demn
Ca un sigiliu definitiv pentru

O sută de ciori se aşează pe porţi
Întregul oraş e doar un tunel
Şi numai un cioclu mai iese din el,
Că ceilalţi în urmă sunt morţi

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!