Lista completă, pagina 66
Pâinea și dulăii
sluga nu știe de stăpân
decât atunci când îi este foame;
el ajunsese să stăpânească toată ceatea,
cine îi era împotrivă
își sfârșea zilele în închisoare -
când nu a mai avut
unde să-și încercereze supușii,
a dărâmat zidurile,
dar nu ca să le dea drumul,
ci să facă pușcăriile mai mari;
apoi și-a schimbat planul,
a înconjurat cu ziduri toată cetatea,
nu ca să se apere de neprieteni,
ci ca să-i țină închiși acolo pe supuși:
ziduri groase, pâine puțină
și cât mai mulți dulăi
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul în togă verzuie
Domnul acela în togă verzuie
I-au spus contemporanii că nu e
Că nu a fost, că nu va fi
Decât un mod suav de a privi
Privirile indiferente
Din sufletele transparente
Și să le-arate fiecărui,
Când eu mă nărui și tu te nărui
Domnul acela în togă verzuie
E singurul din ei care nu e
În lumea aceasta figură de ceară
Fiindc-a ieșit de mult în afară
Cu acte, bagaje și plin de mister
Un domn decupat întreg în eter
Pe care zadarnic îl cauți la fisc:
Domnul acela de mult e un pisc!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se urnește bolovanul
se urnește bolovanul
și pornește-ncet la vale:
se prăvale, se prăvale,
striga-ntruna prostovanul!
cine știe la un semn
după ce plătești uiumul
încotro apucă drumul
pe tărâmul lui de lemn!
bariera se ridică
și trăsura-ncet dispare
prin ținuturile-n care
întâlnești lumea peltică
vai de cel care nu știe
locul lui într-o verigă
care prezident sau rigă
va cădea din ierarhie?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Via și culesul
Mergeam mai tânăr la cules de vie
Cu coșu-n spate, ce bun era mustul!
Unde e Doamne timpul meu, augustul
Pierdut în nu știu care-mpărăție?
Credeam că totul se cuvine mie
Pe-un cal de flăcări reci îmi vedeam bustul
pe aripi să mă poarte. Azi vetustul,
Un drum de care nimenea nu știe
Ce s-a ales de cramă, pivnicere
Budanele stau goale laolaltă
De aur lacul, devenit o baltă
Din care vulturi nu mai sorb putere;
Și cum zoream întruna ca novice
Mânat de soartă cu țepuși și bice!
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață arsă
Viață arsă, drum parcurs
Labirinturi și zăvoare
Și speranța care moare
După ultimul discurs.
O povară din destul
Ne-a purtat printre meandre
Fericite Alexandre,
Ne întoarcem la Catul!
Libertate cu zăbrele
Țintele devin factice
Dacă nici măcar în vis
Noi nu mai privim la stele
Plâng albinele de ceară
Neputința din unelte
Tinere păduri, ce zvelte
Creșteați voi, odinioară!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nunta
A fugit în zori frumoasa
Cu un crai necunoscut
În adâncuri de ținut
Dincolo de Ruginoasa
Și-a rămas, ce panoramă
În afișe pe pereți
Nunta cu țiganii beți
Într-o toamnă de aramă
În zadar au pus iscoade
De cu seară pe la garduri
Și pe slove dau cu farduri
Că invidia tot roade:
Din prestij, din coroniță
Nu pui zvonului zăbală
Că din tot ce-a fost cu fală
Nu mai e nici rămășiță
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carari necunoscute
zefirul curgea lin prin buze de tilinci
paingii-și țeseau pânza și grijile-n acorduri
sirenele de noapte întretăiau fiorduri
în zumzet de albine și cânt de caterinci
o ceață strecurată ne-a prins în plasa ei
distilerii de greieri cu aere nocive
reflexe risipite din sute de ogive
înconjurau cu teamă sfioasele femei
te-am întrebat de unde curg șoaptele de aur
de unde vin călării cu pavezele-nalte
de biruință cornuri spărgând cu zorii alte
cărări necunoscute în verdele din plaur
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă ridic
mă ridic alene dintre perne
și cartea-mi alunecă jos
cine știe care gând al tău
îmi bătuse la ușă duios?
unde ești, ce mai faci, care strop
de melancolie mai încearcă
să adune cioburile risipite
și pe noi, două umbre, într-o barcă?
n-am ajuns nici unul la liman
golfurile vieții pline de pirați
înapoia noastră doar prăpăstii
și noi, doi străini adevărați
închid ochii și te revăd iarăși
învăluită de o tăcere adâncă
doi copii căutând un paradis
care, iată, li se refuză încă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deținuții scriși cu creta
Șiruri lungi de condamnați
Merg ținându-se de mână
Că-nchisoarea e stăpână
Și pe mame și pe tați
Lanțuri nevăzute leagă
Bucuriile de plâns
Și cătușele țin strâns
Viața lumilor întreagă
Înăuntru și-n afară
O, ce mică e planeta
Deținuții scriși cu creta
Varsă lacrime de ceară
Libertatea-i pentru toți
Dar când vine tăvălugul
Ți-ai urcat în spate jugul
Și dă-l jos dacă mai poți!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnilor, ce-ați pus în undă
Domnilor, ce-ați pus în undă
Bate orișice record
Câtă vreme în fiord
Submarinul se scufundă
Fiecare deserviciu
Are ținta lui finală
Dar nu cânți o triumfală
La o poartă de ospiciu
Că e vornic, pârcălab
Geaba-l pui să dea din gură
Fără nici o partitură
Pe redactor când e slab
Că-i înțepenește cota
Ca mercurul când e frig
Și-n zadar transmiteți Grieg
Dacă ceilalți vor gavota
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ion Untaru, adresa este:
