Ion Untaru

Condorul

Fericit condorul
pentru care piscurile munţilor
nu sunt niciodată prea înalte

Condorul
invidiat de toate vieţuitoarele pământului
şi care pe noi, oamenii
ne vede din ce în ce mai mici

Condorul
care nu moare
decât fulgerat de vânător

De vânătorul
care nu poate ajunge la el

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfoară şi destin

Trag fermoarul şi-l închid
altă za s-a rupt din lanţ
sărăcie la bilanţ
şi tenebre cu acid

Umbre şi trasee sumbre:
s-a lungit dar se scurteză
funia de la amiază
când începe să adumbre;

Ghinion şi joc absurd
trag păpuşile pe scară
păpuşarul câte-o sfoară
leagă de destinul surd

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici prostia

Dacă va mai fi sau nu e
Leul o monedă calpă
Noi ne batem mereu cuie
Unii altora în talpă!

Pierde leul din putere
Fără şansă de câştig
Iar săracii doar să spere
Gaura de la covrig

Se scumpeşte megawatul
Nici prostia nu mai e pe gratis
Şi când plouă la Callatis
Toată lumea face blatul.

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară fără cuc

fulger - ghem de frică, cioburi
luminează neguri ape
şarpele pândea aproape
licitaţiile de joburi;

primăvară fără cuc
frunză veştedă-n livadă
pasărea ce stă să cadă
din poveştile lui Muck -

clipă tăinuind averi
păşunea mea pe care iezii
se scaldă-n laptele amiezii
cu aevăruri în doi peri

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel, la fel...

moto: Şi vine cina cu opaiţ
Iar dacă n-am, cu lumânare
Când merg din hobby la culcare
Şi ce visez, îi dau cu baiţ
-------

Dacă nu se mai arată
Nici o ţintă în vizor
O vedetă demodată,
Iese din televizor

Iese, face loc la alta
Şi-l închid că sunt sătul
Dacă n-are peşte balta,
Are broaşte din destul.

poezie de Ion Untaru din vol. Locuiesc într-o lacrimă suspendată, 2005
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa mari oraşe

Bună dimineaţa mari oraşe
Oamenii ca nişte depărtări
Aduceau mulţime de răvaşe
Şi la geamuri le-mpărţeau călări;

Bun venit cuvintelor pe care
Le primesc de sus, ca printr-un tub
Bun venit şi celora de sub
Povara soartei fiecare

Casa mea deschisă tuturor
Recitesc şi văd reversul
Pe când bate universul
Într-un cord interior.

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansatoarea

Ieşită din apă,
tânăra femeie dansa
sub clarul de lună
după un ritual şi o muzică
ştiute numai de ea

Argintul stropilor
îi făcea corpul strălucitor

Nisipul, iarba, copacii
şi chiar valurile mării
cântau odată cu ea

Numai vântul o acoperea cu frunze
ca nişte solzi scânteietori

Înainte de ivirea zorilor,
o sirenă se îndepărta de ţărm...

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Liszt

A venit aseară cu-o trăsură –
L-a adus un înger mai de sus.
Nu voia să vină, dar, supus,
A bătut tot drumul o măsură

Şi trăsura lui era de ceară,
Dar venind jandarmii cu toptanul
Şi mandate pământeşti, să-i ceară
Acte şi să-i vadă gemanatanul,

A trecut ca duhul prin pereţi.
Nu-l simţiţi în suflet cum adie?
De aceea nici n-o să-l vedeţi
Domnul Liszt e numai ARMONIE!

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţa

neputinţa fiecărei zile
m-a legat de mâini şi de picioare
iar soarta m-a condamnat la exil
în mijlocul oamenilor

seara mă culc cu gândul la cocori
iar noaptea mă visez zburând

copilul ingenuu urcă în viaţă
pierzându-şi puritatea,

omul matur coboară treptele
încercând să-şi recâştige imperiile

oamenii pleacă dimineaţa de acasă
cu câte o grijă pe fiecare umăr
şi se întorc seara
cu câte două griji pe fiecare umăr

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere în doi

Ploaia cade oblic peste noi
Vântul iarăşi a tristeţe sună
Parcă-şi rupe ultima lui strună
În frunzişul veşted din zăvoi

Urmele de paşi rămân intacte
Un pământ jilav plin de striaţii
Parcă suntem singuri vinovaţii
Clar-obscurul pe cât de compacte

Ploaie deasă şi măruntă
Sufletele devastate
Că semănăm cu două state
Care în tăcere se confruntă

Câtă greutate iar adună
Gândurile de acelaşi soi...
Ploaia cade oblic peste noi,
Vântul iarăşi a tristeţe sună...

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!