Ion Luca Caragiale

Cameleon-femeie

Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieţii,
Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaştri,
Sclipi deodată clară, vis roz al tinereţii,
Cum în obscure-azururi apar pribegi blonzi aştri.

O văz fugind prin codrul cel verde de jugaştri —
Era Erato albă iluminând poeţii. —
De-a ei priviri focoase ar fi roşit sihaştri
Păliţi, chlorotici, vineţi de greul bătrâneţii.

Purta bacanta-mi nuferi, bujori şi violete,
Învesmântată magic în daurite plete
Şi-n varii polichrome bibiluri şi altiţe...

Îmi arunca pupila-i divine curcubee;
Dar eu, nebun! zic: "Spectru! Cameleon- femeie!
Fugi! sufletul ţi-e negru şi maţele pestriţe!"

poezie de Ion Luca Caragiale din Moftul Românesc, nr. 17 (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talmud

"Tu, Şmul, eşti leneş, zice Ştrul,
Tu nu vrei să lucrezi destul,
Şi d-aia nu câştigi nimică!
Tu de vr-un an tot migăleşti
O iconiţă mititică:
O tot suceşti şi-o învârteşti
Şi văd că n-o mai isprăveşti...
Eu într-o var-am isprăvit
O mânăstire şi un schit.
Cu învelit şi cu vopsit
Iar Şmul răspunde trist: "Hei! Ştiu...
Dar... tu — tu eşti tinichigiu,
Şi eu — eu sunt giuvaergiu"...

poezie de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnul

Din toate câte sunt pe lume,
Nu-i una fără semn anume:
După miros cunoşti o floare;
Cunoşti un fruct după savoare;
Un geniu după o gândire,
Şi steaua după o sclipire;
Pe-un om de duh, pe cum priveşte
Şi pe neghiob pe cât vorbeşte;
Cunoşti o pasăre pe glas;
Copoiul de vânat pe nas;
Un câine ori un om turbat
Pe bale şi lătrat;
Cunoşti o fiară
După gheară;
După un fluier, pe mierloi;
După mai multe... pe ciocoi.

poezie de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om stăpâneşte o avere; cu drept ori fără drept, o stăpâneşte. Câtă vreme nu-l supără nimeni, câtă vreme nu se ridică nici o pretenţie asupră-i, el n-are nevoie să ia nici o măsură legală. Şi mai mult la urmă situaţia d-lui Stavrache este mai limpede decât a oricărui proprietar.

Ion Luca Caragiale în În vreme de război
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, Mihai

Eminescu? Era o frumuseţe! o figură clasică încadrată de nişte plete mari negre: o frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari-la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru;un zămbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt coborât dintr-o icoană.

definiţie de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moftangiul este eminamente român; cu toate astea, înainte de a fi român, el este moftangiu. Născut dintr-o familie săracă dar onestă, el este fiul operelor sale, şi, deşi democrat prin naştere, el face parte din aristocraţia inteligenţii, a meritului, ştiinţei, artei, culturii ş. cl. Dar... născut dintr-o veche familie de adevăraţi boieri, cari au ştiut totdeauna să pună interesul patriei mai presus de interesele de clasă renunţând la privilegii, el, aristocratul get-beget, este adevăratul democrat...

Ion Luca Caragiale în Moftangii, Românul (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheorghe: E greu să scape, fireşte... dar se-ntâmplă... Aşa fac mai toţi câţi scapă: dintru-întâi s-arată pocăiţi, se prefac proşti, se dau tot cu binişorul, şi odată, când le vine bine, p-aici ţi-e drumul...

replicile de început din piesa de teatru Năpasta, Actul I, Scena 1, scenariu de Ion Luca Caragiale (1890)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai trist lucru în dragoste este faptul că de cele mai multe ori sufletul ţi-l răpeşte exact acela care nu are nevoie de el.

Ion Luca Caragiale în Reflexii şi maxime
Adăugat de Suditu Adrian & Popescu Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amatorul lucrează de plăcere morală şi ce produce îi face întotdeauna plăcere; artistul lucrează de nevoie intelectuală şi foarte rar îi place ce face...

citat din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petiţie către guvern

Aţi aruncat pe lefegii
În drum cu dame şi copii,
Le-aţi smuls modestul lor dejun,
Le-aţi smuls chiar francul de tutun.

Miniştri cruzi! Mai bine v-aţi
Fi hotărât să suprimaţi
Atâtea mii de sinecuri,
Nu pânea de l-atâtea guri!

Pe nevoiaşii cei infimi
Nu trebuia ca să-i suprimi!
Guvern, pornit pe suprimat,
Ascult-al meu deziderat.

Suprima apa, vil lichid,
Al broaştelor nectar stupid;
Suprimă apa din buget,
Să bem doar bere şi mischet.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!